Dumnezeu nu e părtinitor
„Iubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu, și orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui facem.”
Ai nevoie de ajutor? Cere. Am cerut, zici, și nu mi s-a dat. Dar cum de altora li se dă? Domnul nu e părtinitor, ca unuia să-i dea, iar altuia nu, fără vreo pricină. Darnic fiind, gata este să dăruiască tuturor. Dacă nu dă cuiva, pricina nu stă în El, ci în cel care cere ajutor.
Printre aceste pricini pot fi și unele pe care noi nici măcar nu le bănuim; dar sunt și pricini știute, învederate orișicui. Pe una dintre ele – și oare nu cea mai de seamă? –- o arată Sfântul loan, a fi lipsa de îndrăznire, iar lipsa de îndrăznire vine din mustrarea inimii sau a conștiinței. „Iubiților”, spune, „dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu, și orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui facem.” Nu cred că mai este ceva de adăugat la aceste cuvinte. Ele se lămuresc de la sine. Care stăpân va ajuta slugii necredincioase, risipitoare și desfrânate? Iar Domnul ne va ferici, oare, dacă nu vrem să fim pe placul Lui și să facem poruncile Lui, și poate că nici de rugăciune nu ne-am apucat decât mânați de nevoie?!
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 28)
Să așteptăm cu încredere bucuriile promise de Dumnezeu!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro