Principala cauză a luptei tale puternice este puținătatea smereniei, care, atunci când scade, dă loc mândriei, iar dacă se întâmplă vreo cădere, fie și numai cu gândul, acolo a lucrat mai întâi mândria. Iar tu, precum se vede, nu stărui în a te împotrivi acesteia și nici a o birui, de aceea mândria te surpă. Ca să te izbăvești de ea, să te socotești ultima și mai rea decât toate, ca una ce ești biruită de patimi, și vei vedea rodul acestei lucrări. Iar tu, din contră, te crezi mai bună decât alții, iar pe aceștia îi dojenești și îi judeci. Cine ți-a dat acest drept? Pentru aceasta și vrăjmașul se ridică cu putere asupra ta și te tulbură prin gânduri de curvie. Smerește-te și vei primi ajutor de la Dumnezeu. (...)

Să te străduiești să ai întotdeauna smerenie, iar dacă vei vedea vreo luptă care te biruiește, să știi că i-a precedat mândria și că trebuie să alergi degrabă la prihănirea de sine și la cuvântul: iartă-mă. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 76)