Niciodată să nu vă rugaţi în grabă. Gândul şi inima trebuie să participe cu totul la înţelegerea sensurilor rugăciunii.

Înainte de a vă ruga, să vă pregătiţi, adunându-vă gândurile şi încercând să vă concentraţi atenţia, pentru ca astfel să şedeţi dinaintea Domnului. Condiţia de bază a rugăciunii este pocăinţa. Cu toţii suntem păcătoşi, dar „duhul umilit; inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi”. La fiecare rugăciune, să vă aduceţi aminte de păcatele în care aţi căzut.

Ce încerc să dobândesc prin rugăciune? Să mi se încălzească inima de dragoste pentru Dumnezeu şi să am mereu în inimă conştiinţa prezenței Creatorului. La acestea ajută foarte mult rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul". Să spuneţi des rugăciunea aceasta, până când limba se va obişnui cu ea şi o va rosti singură.

(Ne vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul – Scrisori, traducere de Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 22)