Trebuințele trupului nostru sunt simple și nepătimașe. Priviți la dobitoace: nu se îmbuibă, nu dorm peste măsură și, împlinindu-și trebuințele trupești la vremea lor, rămân după aceea liniștite un an întreg. Doar sufletul, uitându-și năzuințele mai bune, și-a scos din trebuințele simple ale trupului o mulțime de năzuințe împotriva firii sale, care au devenit, prin lipsa de măsură, nefirești și pentru trup.

Totuși, pentru a tăia din suflet patimile trupești care s-au încuibat în el, trupul trebuie neapărat răstignit, însă în cu totul altfel: adică nedându-i libertate și cele de trebuință, ori împlinindu-i trebuințele într-o măsură neasemuit mai mică decât ar cere-o firea sa. 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Traducere din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, pp. 17-18)