Ce părere aveţi în legătură cu deasa sau rara împărtăşanie? (În legătură cu o lucrare a Sfântului Nicodim Aghioritul, recent apărută).

Cred că această problemă trebuie să fie tratată pentru fiecare de către părintele său duhovnicesc. Mi se pare că în Biserica Ortodoxă se evită regulile abstracte şi se promovează legătura personală cu părinţii duhovniceşti. Poate că este mai bine să nu vorbim despre împărtăşire deasă, cât despre împărtăşire continuă. N-am citit lucrarea Sfântului Nicodim Aghioritul, dar cred că acest lucru îl sugerează.

Nu punem atât problema de câte ori ne împărtăşim, cât mai ales cum ne împărtăşim. Este deci o problemă de conştiinţă euharistică şi de pregătire pentru împărtăşire. Sfântul Simeon Noul Teolog zice într-una din scrisorile sale că dacă ai o dispoziţie sufletească normală, corectă, te poţi împărtăşi în fiecare zi. De altfel, Sfântul Vasile cel Mare vorbeşte în acelaşi sens şi, de asemenea, textul Liturghiei însuşi când zice: "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă".

Cred că nu există nicio raţiune potrivit căreia un preot s-ar putea împărtăşi în fiecare zi, slujind Sfânta Liturghie, iar credincioşii să fie privaţi de aceasta.

(Celălalt Noica - mărturii ale monahului Rafail Noica, însoţite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, Editura Anastasia, 2004; p. 139-140)