liturghie

Care este începutul Sfintei Liturghii şi ce semnifică el?

Preotul, binecuvântând Împărăţia Îl închipuieşte pe Hristos, care prin propria Sa jertfă a intrat în Sfânta Sfintelor din Cer, mijlocind pentru iertarea păcatelor noastre şi reprimirea noastră în sânul Părintelui.

Mărturia colonelului Costin despre icoana Maicii Domnului de la Socola

În timpul Războiului Crimeii (1854-1856), comandantul armatei austriece a auzit că icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola lăcrimează și a trimis un colonel pentru a investiga. Colonelul a șters icoana cu un prosop, după care a cercetat-o cu atenție.

Iconografia Împărtășirii Apostolilor

„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (In 6, 51.54).

Binecuvântarea mare de la începutul Sfintei Liturghii

Când ne îndreptăm gândul spre Dumnezeu ne vine în minte slava cea mai presus de cuget, din care decurge admirația noastră față de El, adică slăvirea. Mai departe, cugetând la bunătatea și iubirea Lui față de oameni reiese recunoștința sau mulțumirea. Cugetând apoi la răutatea omenească ne putem da seama cât de mult iubește Dumnezeu pe oameni, iar a pomeni păcatele noastre în fața lui Dumnezeu este ceea ce se cheamă mărturisire.

Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut

Dumnezeu vrea să ne ajute, să ne ridice, vrea să ne sfințească, vrea să ne primească între ai Săi, să ne ridice mai presus de noi. 

Viața liturgică anticipează unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții în Împărăția Cerurilor

La biserică, credincioșii nu se uită niciodată la ceas, deoarece atunci când își dăruiesc timpul lui Dumnezeu, au la dispoziție „tot timpul din lume” și, după cum spune un proverb francez, „nu ții socoteală de cât cheltuiești pentru cel pe care-l iubești” («quand on aime, on ne compte pas»). Participând mai des și mai mult la viața liturgică, credincioșii trăiesc mai mult și mai des împreună cu Mântuitorul Hristos, cu Maica Domnului și cu toți sfinții, sunt pătrunși mai mult de modul lor de viață și de virtuțile lor, se aseamănă din ce în ce mai mult cu ei și se unesc cu ei tot mai mult, anticipând astfel viețuirea comună din Împărăția Cerurilor, unde unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții va fi desăvârșită.

De ce trebuie „să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, sfânta jertfă cu pace a o aduce”?

Această formulă liturgică este un îndemn la evlavie și curaj duhovnicesc. Este ca și când ne-ar spune: luați aminte, locul pe care sunteți este sfânt și sfințitor.

Sfântul Nectarie a slujit Sfânta Liturghie în locul preotului bolnav

O altă minune cutremurătoare ne face să fim uimiți de purtarea de grijă și de dragostea Sfântului Nectarie față de toți cei care îi cer ajutorul în rugăciune.

„Bandiții” și Liturghia din temnițele comuniste: „Primeam de acasă stafide și făceam din ele vin pentru Împărtășanie”

În România comunistă au existat aproximativ 72 de lagăre în care deținuții erau forțați să muncească și 44 de penitenciare. Dintre acestea, cele mai importante erau cele de exterminare a elitei politice și intelectuale: Gherla, Aiud, Pitești și Târgu-Ocna.

Foişorul Cinei de Taină de pe Muntele Sion – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte

Dincolo de istoria zbuciumată a acestui foişor creştin, dincolo de aspectul lui rece, european, specific clădirilor gotice, noi credem că aici, în locul acesta sfânt, a stat Mântuitorul la cină pentru ultima dată cu ucenicii Săi. Aici a mâncat Domnul Cina cu ucenicii Săi şi a întemeiat dumnezeiasca Liturghie şi Taina Sfintei Împărtăşanii. Aici a săvârşit Hristos, Arhiereul cel Mare, prima Sfântă Liturghie pe pământ, prima împărtăşanie a Apostolilor cu Trupul şi scumpul Său Sânge. 

Pagini