părinte (duhovnicesc)

„Foarte mult m-a odihnit duhovnicul meu” – sfătuirea cu părintele duhovnicesc în vremuri de cumpănă

În vremuri de necaz și de încercare, precum sunt și zilele în care trăim, sfatul Sfântului Paisie este: „Să faci ceea ce te odihnește duhovnicește, numai să fii alături de Hristos”. Însă în toate să avem nădejde că, atât în bucuriile trecătoare, cât și în încercările prin care vom trece, Dumnezeu nu Și-a întors față de noi ci, dimpotrivă, „acum Dumnezeu să și vrea să ne lase, nu poate”.

Cum se cuvine a lupta cu lenea

Nu-i de ajuns numai a face lucrul ce-l ai de făcut, ci se cuvine a-l face la vremea lui şi cu toată sârguinţa cuviincioasă cerută de calitatea și natura lui esenţială, ca să fie făcut cu toată desăvârşirea.

Protosinghelul Vichentie Mălău, neobosit în cinstirea Sfinţilor Părinţi

După Utrenie, părintele Vichentie se oprea în mijlocul bisericii şi întreba: „Ce sfânt avem astăzi? Aţi citit viaţa sfântului de astăzi? Uite, aşa posteau şi se rugau sfinţii de demult, uite, aşa răbdau mucenicii! Iar noi, părinţilor, mâncăm şi dormim!”

Motociclistul salvat de Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

„Părinte, ieri am fost gata să mor, dar Dumnezeu m-a izbăvit. Aşa cum mergeam cu motocicleta cu viteză mare, deodată m-am izbit de o maşină şi am fost aruncat departe de acel loc. Dar în acea clipă, am văzut un monah bătrân care m-a apucat de mâna dreaptă şi astfel n-am păţit nimic.”

Peştera „Sfintei Treimi” din Muntele Athos – loc de nevoinţă al Cuviosului Sofronie Saharov

La această katismă a pustnicit vreme de câţiva ani părintele Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul şi primul său biograf.

Protosinghelul Vichentie Mălău dădea totul la săraci, chiar şi cămaşa de pe el

Cum bătea cineva în uşă, îndată deschidea şi zicea: „Vai, a bătut Hristos la uşa chiliei mele şi nu am ce să-i dau milostenie!”. Şi îndată lua ce găsea în cale şi împărţea. La urmă, adăuga: „Vino să mănânci la trapeză. Nu cumva să pleci flămând!”. Şi îl servea cu mâinile sale. Apoi îl petrecea până la ieşire.

Sfinţii Mucenici Epictet Preotul şi Astion Monahul, martirii de la Halmyris

Datorită persecuţiei lui Diocleţian (284-305), în jurul anului 290, fericiţii Epictet preotul şi Astion monahul şi-au părăsit patria lor şi, râvnind să mărturisească pe Hristos, s-au stabilit în Sciţia Mică (Dobrogea), în oraşul Halmyris (Almiridensis), numit şi Salmorus, situat pe braţul de sud al Dunării. Aici au propovăduit cu mult curaj Evanghelia lui Hristos, convertind la creştinism un mare număr de păgâni.

În tot ce faceți, urmăriți iubirea!

În nicio altă virtute sau plinire a unei porunci a Domnului nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii”.

Arhimandritul Dometie Manolache mărturisea Ortodoxia cu cuvântul şi cu fapta

La cuvintele sale părinteşti adăuga multă milostenie, rugăciuni cu lacrimi de zi şi de noapte, bunătate, răbdare, adâncă smerenie şi totală dragoste. Prin acestea toate, covârşea inimile credincioşilor, câştiga pe cei slabi în credinţă, ruşina pe hulitori şi semăna peste tot bucurie, unitate şi nădejde de mântuire.

Ce nu pot face oamenii, face Dumnezeu într-o clipă

„Fraţilor, să aveţi credinţă în Dumnezeu, că ce nu pot face oamenii, face El într-o clipă. De nimic să nu vă temeţi, decât de Dumnezeu. De aceea păziţi poruncile Lui ca lumina ochilor, că a Lui este slava în vecii vecilor. Amin!”

Pagini