părinte (duhovnicesc)

Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti, unul dintre primii ctitori ai Bibliei româneşti

Ajutându-l Dumnezeu, a păstorit Biserica Ungro-Vlahiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se întru toate să mărturisească dreapta credinţă, să tămăduiască neputinţele poporului, să zidească noi lăcaşuri de rugăciune, să tipărească şi cărţi bisericeşti pe limbă românească şi să mângâie pe săraci şi pe orfani.

Atenție la anturajul copiilor noștri!

„De la omul pe care nu-l cunosc nici anafură eu nu iau, pentru că-ți poate zice că este anafură şi de fapt să nu fie, ci să aibă în interior alte lucruri demonice”.

Arhimandritul Cleopa Ilie este un izvor de apă vie pentru credincioşi

La mormântul părintelui din cimitirul mănăstirii vin zilnic zeci şi sute de pelerini din toată ţara şi de peste hotare, şi se închină cu evlavie, dobândindu-şi fiecare cele de folos după credinţa şi dragostea fiecăruia, uneori săvârşindu-se adevărate minuni.

Cuviosul Onufrie Pustnicul a ajuns înainte-văzător şi făcător de minuni, pentru sfinţenia vieţii sale

Învrednicindu-se de darul preoţiei, se retrage la pustnicie aspră pe o obcină de munte, mai sus de lavră, numită până astăzi „Dealul lui Onufrie”. Aici s-a nevoit Cuviosul Onufrie peste 30 de ani, sporind mult în post, în rugăciune şi smerenie, ajungând înainte-văzător şi făcător de minuni. Căci, pentru sfinţenia vieţii lui, cunoştea gândurile oamenilor şi spunea cele viitoare.

Părintele Galeriu ‒ „Duhovnicul trebuie să împărtășească Adevărul”

Gabriel Liiceanu: „De ce nu se poate crește spiritual în afara relației maestru – discipol, de ce este nevoie de o relație personală? Ce te învață maestrul, ceva de peste învățătură sau de dinaintea ei?”.

Minunea Sfântului Teofil și hrănirea pelerinilor flămânzi

Ucenicul a înşfăcat ceaunul cu bucurie şi cu teamă şi a început să toarne în străchinele de drum ale închinătorilor. Dar o, minune! Oricât ar fi turnat, terciul nu se împuţina. Toţi fuseseră hrăniţi, îndestulaţi, iar ceaunul era parcă plin. Şi aşa cum au fost înmulţite pâinile în pustie pentru a ajunge la o mulţime de popor, aşa şi acum a fost înmulţită hrana prin rugăciunile Fericitului.

Vedenia dumnezeiască arătată de trei ori Cuviosului Pimen Ieroschimonahul

„Odată am văzut că se deschide uşa chiliei şi a intrat părintele stareţ Gheorghe şi cu dânsul alţi doi. Unul era îmbrăcat arhiereşte şi altul ostăşeşte, pe care îi asemănăm cu Sfântul Nicolae şi Sfântul Gheorghe. A zis arhiereul către stareţ: «Cum se nevoieşte fiul Pimen în podvigul (cinul) călugăresc?». Stareţul i-a răspuns: «Bine petrece până acum, cu rugăciunile preasfinţiei tale». Şi întorcându-se Sfântul Nicolae către mine, mi-a zis: «Fiule Pimen, să te duci să spui fiului Calinic să zidească în ostrovul acesta o biserică în numele Sfântului Gheorghe, ca să nu fie călugării amestecaţi cu mirenii, că se va defăima chipul monahicesc».”

Arhimandritul Serafim Popescu – Să mulţumim Domnului!

Dumnezeu rămâne cu noi cât timp facem voia Lui. Când nu-L ascultăm, ne mai lasă şi singuri, ca să vedem cât este de greu fără El!

Dumnezeu ne cercetează şi ne iartă, numai să credem

Când te pui înaintea Domnului să te rogi, începe viaţa de la început. Rugăciunea înseamnă să începi viaţa de la început, să uiţi totul, să ierţi totul, că Domnul uită.

Tinerețea – vârstă a provocărilor. Educația prin iubire a tinerilor (Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul)

Fiind întrebat cum ar putea să se apropie părinții și să-i îndrepte pe tinerii care au pornit pe un drum greșit, el a răspuns: „Cu dragoste. Dacă există dragoste adevărată, nobilă, îndată tinerii sunt încredințați lăuntric și sunt dezarmați. Vin la colibă tot felul de tineri cu diferite probleme. Îi întâmpin, îi cinstesc, le vorbesc și peste puțin devenim prieteni. Își deschid inimile și primesc dragostea mea. Unii, sărmanii de ei, sunt atât de lipsiți! Însetează de dragoste”.

Pagini