Domnul ştie mai bine decât noi ce este mai de folos, şi tocmai de aceea le trimite unora sănătate, iar altora, boală. Pentru toate să dăm slavă şi mulţumită Milostivului nostru Dumnezeu, Care nu face cu noi după fărădelegile noastre şi nu ne răsplăteşte nouă după păcatele noastre, ci chiar dacă ne pedepseşte, o face cu îndurare. 

„Sănătatea este dar al lui Dumnezeu”, spunea Sfântul Serafim de Sarov. Darul acesta nu este însă totdeauna folositor. Ca orice suferinţă, boala are puterea să ne curăţească de întinăciunea sufletească, să ne şteargă păcatele, să ne smerească şi să ne înmoaie sufletul; ea ne sileşte să cădem pe gânduri, să ne conştientizăm neputinţa şi să ne aducem aminte de Dumnezeu. Ca atare, bolile sunt de folos atât pentru noi, cât şi pentru copiii noştri. 
Părinţii care au copii cu handicap să nu se mâhnească, deoarece copiii sunt mântuiţi. Chiar ar trebui să se bucure, întrucât copiii vor intra fără mare greutate în Rai – şi ce altceva poate dori un părinte pentru copilul său, decât să-i asigure Raiul? Dacă vor privi lucrurile astfel, duhovniceşte, şi ei vor trage folos, şi vor avea răsplată duhovnicească. Bolile şi întâmplările neplăcute ne sunt trimise spre folosul nostru sufletesc şi în primul rând ca să ne smerim şi ca să trăim cu mai multă prevedere şi chibzuinţă.

(Cum să educăm ortodox copilul – 300 de sfaturi înţelepte pentru părinţi de la Sfinţi şi mari duhovnici, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 184)