iubirea lui Dumnezeu

Biserica funcționează ca un trup, la fel ca şi familia

Biserica, asemenea familiei, funcţionează ca un corp, exact ca un corp uman. Adică există o preocupare a mâinii pentru picior, a piciorului pentru creier şi aşa mai departe, şi nu se ceartă organele între ele. Fiecare are rolul lui, iar când un organ suferă, tot trupul suferă.

Toată viaţa cădem şi ne ridicăm, ne poticnim şi ne îndreptăm

Cine nu are păcate mai mici sau mai mari, cine este eliberat de neputinţele omeneşti şi de năvălirea vrăjmaşului atunci când se tulbură conştiinţa? Furtunile trec şi omul iarăşi se încălzeşte la căldura iubirii dumnezeieşti. 

Numai Cel ce a zis mării „Taci, liniștește-te!” poate liniști și gândurile noastre zbuciumate

Nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări și împlinește rugăciunea celui ce se roagă și risipește norul întristării și aduce în inimă lumină prin gândurile bune. Și ce nu face? Dacă și pentru noi S-a predat pe Sine până la moarte, încă moarte pe cruce, Cum nu ne va da toate împreună cu El?

Singurătatea și senzația de gol lăuntric – cum se vindecă?

Înainte de a se întâlni cu celălalt, omul are neapărată nevoie să se întâlnească cu sine însuşi, să se accepte pe sine însuşi şi să-şi accepte propria viaţă cu smerenie şi cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu ‒ iar umplerea golului lăuntric este posibilă numai pe calea refacerii legăturii cu El, fiindcă lumea mea lăuntrică este un loc pentru mine şi pentru Dumnezeu, Cel care este întotdeauna cu mine şi în mine prin harul Său.

De fiecare dată când mi se întâmplă o nereuşită, cad într-o depresie

„Învaţă-mă, Doamne, să iubesc! Această stare de ură îmi face rău. Învaţă-mă să iubesc!”. Şi atunci Dumnezeu o să te înveţe în fiecare dimineaţă şi tu să zici: „Ce aş face eu, dacă i-aş iubi pe oameni?”. Şi vezi ce gând îţi vine.

„Parcă-i un făcut! Dau toate necazurile peste mine!”

Doar vedeţi că ni se întâmplă deseori acelaşi fel de ne­caz. Spunem: „Parcă-i un făcut!”. E chiar „un făcut!”. Este un fel al meu de a face lucruri care provoacă o anumită situaţie. Asta trebuie să descopăr. Asta trebuie să învăţ.

Cine are curaj să-și asume Preoția?

Să nu uităm că troparul ce se cântă la slujba de înmormântare a preoților, la Binecuvântările morților, concentrează toată calea acestora, și pe bună dreptate imnograful spune: „Toți care în viață Crucea ca jugul ați luat și Mie ați urmat cu credință; veniți de luați darurile, pe care le-am gătit vouă, și cununile cerești”. De ce? Ne lămurește în mod minunat Sfântul Ioan Gură de Aur. El se referă la preotul conștiincios și dedicat care urcă răbdător propriul lui pisc al Golgotei, ridicându-și crucea și călcând pe urmele lui Hristos, care slujește și în același timp primește inexprimabila iubire de oameni a lui Hristos.

Convorbire

O! Doamne-al meu, pe unde ai zăbovit? De mult Te chem, dar nu m-ai auzit.

Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un gând

Noi nu ajungem la plinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul.

Inima noastră a fost plăsmuită ca să iubească binele, frumosul şi adevărul – ca să-L iubească pe Dumnezeu

Inima omului pururea însetează şi Îl caută pe Domnul, singurul Care poate să o desăvârşească. Fiindcă Dumnezeu este cel mai înalt bine, Binele absolut, inima suportă cu întristare lipsa acestui bine şi nu încetează să Îl caute, până ce nu va împlini desăvârşita şi nesfârşita iubire, centrul tuturor doririlor ei.

Pagini