iubirea lui Dumnezeu

Ne-ai fost dată de pe Cruce!

Ne-ai fost dată de pe Cruce cu iubire tuturor Și ne ești spre mângâiere și spre mare ajutor. Fericit acel ce-n viață se gândește-a te chema, Căci aceluia, din ceruri mila i-o vei arăta!
Dumnezeu are mii de moduri ca să te facă să vezi iubirea Lui. Hristos poate să schimbe nefericirea într-un cântec melodios de preaslăvire.
___   Părintele Efrem Filotheitul

Dumnezeu dă darul smereniei când găseşte sufletul pregătit

Să nu mai spui „Ăsta-i mofturos, ăla-i invidios, celălalt se mânie” sau „Nu pot s-o scot cu ei la capăt”. Aşa ceva nu se cade. Nu e creştineşte, nu e ortodox. Fiindcă nu te afli deloc în iubirea lui Dumnezeu! Te-ai despărţit de fraţii tăi şi, astfel, te-ai despărţit de Harul Domnului. Dimpotrivă, să treci cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le imiţi, să devii una cu ei, lucrând împreună.

Candela care s-a aprins singură în noaptea de Înviere ‒ Pocăința unui păcătos și bunătatea lui Dumnezeu

În noaptea Învierii, întocmind o candelă dintr-un vas, a îngrijit-o şi a umplut-o cu untdelemn şi încă de seara a început să se roage, zicând: „Îndurate şi Milostive Doamne, Cela ce voieşti ca să se mântuiască toţi păcătoşii şi la cunoştinţa adevărului să vină, la Tine am scăpat, Mântuitorule al sufletelor noastre. Miluiește-mă pe mine, cela ce mult Te-am mâniat şi spre bucuria vrăjmaşului multe rele am făcut şi iată că mort sunt, ascultând la vrăjmaşul. Iar Tu, Cela ce pe cei necuraţi şi nemilostivi îi miluieşti, înveţi a milui pe aproapele, milostiveşte-Te spre a mea smerenie, că nimic nu este cu neputinţă la Tine, că lângă iad s-a pogorât sufletul meu”.

Biserica funcționează ca un trup, la fel ca şi familia

Biserica, asemenea familiei, funcţionează ca un corp, exact ca un corp uman. Adică există o preocupare a mâinii pentru picior, a piciorului pentru creier şi aşa mai departe, şi nu se ceartă organele între ele. Fiecare are rolul lui, iar când un organ suferă, tot trupul suferă.

Toată viaţa cădem şi ne ridicăm, ne poticnim şi ne îndreptăm

Cine nu are păcate mai mici sau mai mari, cine este eliberat de neputinţele omeneşti şi de năvălirea vrăjmaşului atunci când se tulbură conştiinţa? Furtunile trec şi omul iarăşi se încălzeşte la căldura iubirii dumnezeieşti. 

Numai Cel ce a zis mării „Taci, liniștește-te!” poate liniști și gândurile noastre zbuciumate

Nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări și împlinește rugăciunea celui ce se roagă și risipește norul întristării și aduce în inimă lumină prin gândurile bune. Și ce nu face? Dacă și pentru noi S-a predat pe Sine până la moarte, încă moarte pe cruce, Cum nu ne va da toate împreună cu El?

Singurătatea și senzația de gol lăuntric – cum se vindecă?

Înainte de a se întâlni cu celălalt, omul are neapărată nevoie să se întâlnească cu sine însuşi, să se accepte pe sine însuşi şi să-şi accepte propria viaţă cu smerenie şi cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu ‒ iar umplerea golului lăuntric este posibilă numai pe calea refacerii legăturii cu El, fiindcă lumea mea lăuntrică este un loc pentru mine şi pentru Dumnezeu, Cel care este întotdeauna cu mine şi în mine prin harul Său.

De fiecare dată când mi se întâmplă o nereuşită, cad într-o depresie

„Învaţă-mă, Doamne, să iubesc! Această stare de ură îmi face rău. Învaţă-mă să iubesc!”. Şi atunci Dumnezeu o să te înveţe în fiecare dimineaţă şi tu să zici: „Ce aş face eu, dacă i-aş iubi pe oameni?”. Şi vezi ce gând îţi vine.

„Parcă-i un făcut! Dau toate necazurile peste mine!”

Doar vedeţi că ni se întâmplă deseori acelaşi fel de ne­caz. Spunem: „Parcă-i un făcut!”. E chiar „un făcut!”. Este un fel al meu de a face lucruri care provoacă o anumită situaţie. Asta trebuie să descopăr. Asta trebuie să învăţ.

Pagini