iubirea lui Dumnezeu

„Sunt rău, nevrednic de a fi iubit!” – care părinte își dorește astfel de gânduri pentru copilul său?

Copiii noştri sunt uimitor de valoroşi şi însemnaţi pentru Dumnezeu, nu pentru că ar fi ei perfecţi, ci indiferent de ce spun sau ce fac. Dumnezeu îi iubeşte pur şi simplu. Deci­ziile pe care noi le luăm în viaţă ne pot apropia de Dum­nezeu şi bogăţia vieţii sau ne pot împinge tot mai depar­te de El, dar deciziile noastre nu vor schimba niciodată adânca iubire pe care ne-o poartă Dumnezeu. Vrem ca şi copiii noştri să primească acest adevăr în inimile lor.

Să facem să rodească singurătatea noastră!

Ce, credeți că alții nu sunt singuri? În noaptea în care a murit tata, a fost singura seară în care am trecut telefonul pe mut, că nu mai puteam de oboseală. N-am spus nimănui. M-am dus la Liturghie, m-au văzut toți colegii că eram însingurat, că nu ți-e ușor să faci tot ce trebuie, corect, când te simți ca în menghină.

La mormântul Sfintei Xenia din Sankt Petersburg

Câtă durere nu s-a adunat aici, câte lacrimi fierbinţi nu au curs şi câte rugăciuni fierbinţi nu s-au înălţat aici! Dar şi câte lacrimi nu s-au transformat în zâmbet, câţi oameni nu au plecat de aici liniştiţi şi mângâiaţi!

Nu pleca urechea la bârfă și nu deschide gura ca să vorbești de rău

Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică. Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire, şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

Dumnezeu ne poartă mereu de grijă!

Totuşi, fără să ţină cont de nimicnicia şi răutatea noastră, Creatorul nostru, Preabunul Dumnezeu, nu încetează să ne poarte de grijă, ci continuă să ne facă bine prin orice mijloc.

Tristețea este strâns legată de ținerea de minte a răului

La vreme de linişte, să nu-ţi aminteşti de cele pe care ţi le-a spus fratele, când te-a necăjit, fie în faţă, fie a spus altuia, şi ai auzit după aceea, ca să nu cazi în patima ţinerii de minte a răului. 

Să avem nădejde în Domnul, Singurul Care poate să vindece rănile sufletului

Dacă te întorci de la Dumnezeu și din viața dreaptă a nevoinței, este cu neputință să pleci altundeva, decât poate numai spre pierzanie și gheenă, ca unul care te-ai predat pe sineți sfaturilor celui rău.

Când ți se împlinesc dorințele, adu-ți aminte să mulțumești!

Dintre cei zece leproși primitori de milă, adică vindecați, doar unul se întoarce la picioarele lui Iisus și spune: Mulțumesc! Și acesta era de alt neam. El devine un alt om, ceilalți nouă niște chinuiți, după slovele Sfântului Ioan Gură de Aur, „fiind torturați cei care, împlinindu-li-se dorința, rămân lipsiți de mulțumire”.​

Mari păcate și nelegiuiri sunt șterse prin lacrimi și pocăință!

Nu mulți au harisma lacrimilor, ci numai cei care au mintea sus, numai cei care uită de cele pământești, cei care nu poartă grijă de trup, numai cei care nu știu deloc dacă este lume, numai cei care și-au omorât mădularele lor cele de pe pământ, numai acestora li se dă plânsul lacrimilor.

Smerenia e singura scară pe care, cu cât cobori, cu atât te înalți

Bogăția dragostei Lui și adânca Lui smerenie L-au înălțat la marele Lui triumf, în centrul unui eveniment universal, atunci când a dat bătălia dură la Cruce, biruind puterile urii și umflarea egoismului în toată întinderea lui și răsplătind cu dragoste și jertfire de Sine pe cei ce L-au răstignit!

Pagini