părinte

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu ca fiului risipitor, de pâine; ca muribundului, de tot ce-i viu: parcă e foamea-ntregii lumi în mine...

Îmbrăcămintea fetelor, între decenţă şi feminitate

Felul în care se îmbracă femeile şi adolescentele reprezintă o expresie a asumării sau a neasumării de către acestea a propriei feminităţi. Din ce în ce mai mult, în societatea actuală este promovată imaginea unei femei de acţiune, independente, dar care, din păcate, pe lângă aceste trăsături, este implicată într-un proces de diminuare a aspectelor legate de feminitate.

Principalele datorii ale naşilor de cununie

Nașii trebuie în primul rând să dea sfaturi creştineşti finilor lor, ori de câte ori este nevoie, să-i viziteze regulat, să-i îndrume permanent pe calea credinţei, a bisericii şi a bunei rânduieli creştineşti.

Ascultarea adevărată, premisa unei comunicări reale

De multe ori avem impresia că dacă suntem împreună cu celălalt, în aceeaşi cameră – privind la televizor, de exemplu – petrecem timp împreună. Realitatea este însă că fiecare este cu el însuşi, cu gândurile, planurile şi îngrijorările lui. Chiar dacă îl auzim pe celălalt – auzim cuvintele pe care le spune – nu înseamnă că îl şi ascultăm, pentru a înţelege cu adevărat cum se simte în situaţia respectivă.

Cum putem învăța copiii că sărbătoarea Crăciunului înseamnă mai mult „a dărui” decât „a primi”?

Colindele şi cântecele de Crăciun se aud peste tot prin oraş, la radio, la TV. E sezonul darurilor, sezonul în care ne amintim să fim mai buni, mai darnici. Dar şi sezonul în care, mai ales cei care avem copii, suntem asaltaţi de listele către Moş Crăciun. „Vreau jucăria aceea!... Nu, cealaltă!”. Vreau… Vreau… Vreau. Este un moment delicat în viaţa copiilor noştri şi un moment dificil pentru părinţi, în care au nevoie să înveţe că sărbătoarea Crăciunului înseamnă mai mult „a da” decât „a primi”.

Grijă la cum ne privim duhovnicul!

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: „Vai, ce barbă are părintele!”, „Vai, ce tras e la fa­ță!”, „Vai, cum tace părintele!”, „Vai, da părintele cum mi-a zis, s-a și întâmplat!”.

Părinții Sfântului Filumen cel Nou ne oferă un model de căsnicie trăită în iubire și armonie

Alcătuiau o pereche unită prin adevărată dragoste şi, ceea ce este esenţial, trăiau în chip armonios şi responsabil. Fără să exagerăm, am putea să caracterizăm această căsnicie ca fiind ideală, o căsnicie-model. Ajunşi la o vârstă înaintată, cei doi soţi, a căror iubire nu a cunoscut scăderi, cereau de la Dumnezeu, în rugăciune – pe lângă altele – şi ceva îndrăzneţ. Îşi doreau mult să plece împreună din această viaţă, ca să nu sufere unul pentru despărţirea de celălalt. Cu totul minunat, cererea lor a fost împlinită într-un mod care nu poate fi socotit întâmplător.

Cum stimulăm copilul să învețe?

Să-i ducem pe copii în librării, să răsfoim împreună cărţile, să-i învăţăm să le iubească, să le cumpărăm cărţi frumoase, despre care să ştim câte ceva dinainte. Să nu le dăm doar bani să-şi cumpere te miri ce, să-i cheltuiască pe reviste care nu au nicio valoare educativă. Să discutăm împreună despre ce citesc copiii, să le lărgim puţin universul, astfel încât să iubească studiul.

Să ne aducem aminte de dragii noștri părinți

Copiii trebuie să-i hrănească și să-i odihnească pe părinți atunci când aceștia sunt bolnavi și bătrâni.

(Video) Pr. Visarion Alexa către tineri: „Căutați-vă un duhovnic blând, care să se poarte cu voi ca un tată”

„Nu te spovedi la orice preot. Dacă nu e blând și înțelegător cu tine, indiferent în ce situație te-ai afla, fugi. Caută un duhovnic care să se poarte cu tine ca și cu copilul lui.” Fragment din „Curs de supraviețuire urbană” susținut de Părintele Visarion Alexa la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Moldova, Iași 2019.

Pagini