părinte

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Să ne întoarcem la pocăinţă!

„Fiind orbiţi de deşertăciunile cele lumeşti, nu ne bucurăm de altceva fără numai de lucrurile întunericului veacului acestuia. Că suntem porniţi cu toţii spre răutăţi, ca o roată când scapă la vale şi nu se poate opri. Şi acestea toate nu se trag din alta, fără numai din necredinţa noastră. Că ni s-au împietrit inimile întru răutăţi asemenea lui faraon şi umblăm ca nişte cai sirepi (sălbatici), fără de zăbală şi fără de ruşine, până vom cădea în vreo prăpastie şi vom pieri.”

Mersul la biserică, pe înțelesul copiilor

Chiar dacă nu înţelege esenţa cuvântului, este bine ca cel mic să ştie că merge să se împărtăşească şi că acela este potir, iar în linguriţă este ceva deosebit, cum nu se mai află nicăieri în lume. Nicio falsitate sau amăgire nu trebuie să aibă loc atunci când e vorba de Euharistie. 

Cuvioşii Părinţi din Mănăstirea Secu, ucişi în propria lor mănăstire

Uciderea acestor cuvioşi călugări în propria lor mănăstire este un fapt unic în istoria monahismului nostru. Aceasta ne aminteşte de Cuvioşii Părinţi ucişi de beduini în Sinai, în Rait şi la Mănăstirea Sfântul Sava, în secolele IV-VI. Martor al acestui măcel a fost Cuviosul Zosima, un mare sihastru de la Pocrov, care a scris în însemnările sale câteva pagini zguduitoare. Se spune din bătrâni că până în zilele noastre apar pe pământ pete roşii de sânge, pe locul unde au fost tăiaţi cu sabia cuvioşii martiri români.

De la noi

De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă Spun toate poveştile slovei. Să nu se-nfioare de numele tău Nu-i frunză în codrii Moldovei...

Trebuie să lăsăm copilul să facă tot ce vrea?

Acum ne ciocnim în mod frecvent de opinia potrivit căreia nu este admisibil să fie pedepsit copilul, să i se spună „nu”, să fie „plesnit”, chiar dacă a întrecut orice măsură. Adultul care face asta este etichetat drept monstru. În consecinţă, din copil nu iese doar un egoist samavolnic ci, şi mai rău, creşte insuficient de umanizat. Un asemenea copil pur şi simplu nu ţine cont de ceilalţi oameni. El are proaste de la început mecanismele de reglare psihică. 

Peştera părintelui Antipa Dinescu de lângă Mănăstirea Stavronikita

Retrăgându-se din nou în Athos, s-a nevoit opt ani împreună cu ucenicul său, într-o peşteră zidită pe malul mării.

Ce facem cu copiii deștepți cărora nu le place să învețe?

Din păcate, şi de la şcoală de multe ori, educatorii nu se poartă cum trebuie, ori din lipsă de experienţă, ori din neştiinţă, ori de la oboseala de a se ocupa de prea mulţi copii, dar se întâmplă asta şi acasă. Sunt părinţi atât de exigenţi cu copiii lor, atât de severi, încât uită să aprecieze ceea ce copiii reuşesc, dar care exagerează şi dramatizează insuccesele lor, încât mulţi copii îşi pun de mici eticheta că sunt incapabili, că nu vor reuşi. Copilul crede: „nu am calităţi, nu pot reuşi”, ca urmare, nu-şi foloseşte resursele.

Este bine să orientăm copiii spre poziția de lider?

Orientarea precoce spre poziţia de lider se manifestă prin cultul lucrurilor. Cum se poate distinge copilul? Prin ceea ce posedă: printr-o jucărie frumoasă, prin haine şi aşa mai departe. Iar calităţile umane de lider rămân pentru copil „în afara tabloului”. De aceea, preşcolarii consideră că cel mai grozav este cel ce are multe jucării la modă ori e bun la bătaie. 

Parabola fiului risipitor, nesecat izvor de inspirație

Impresionantă se dovedeşte inspirația exercitată de parabola fiului risipitor asupra artelor. Una dintre cele mai cunoscute picturi inspirate de cunoscuta relatare evanghelică rămâne, fără doar și poate, cea a pictorului olandez Rembrandt, trăitor în veacul al XVII-lea, expusă astăzi într-una dintre sălile fastuoase ale palatului Ermitaj din Sankt Petersburg, acolo unde am admirat-o și eu nu cu mult timp în urmă.

Cum stimulăm copilul să învețe?

Să-i ducem pe copii în librării, să răsfoim împreună cărţile, să-i învăţăm să le iubească, să le cumpărăm cărţi frumoase, despre care să ştim câte ceva dinainte. Să nu le dăm doar bani să-şi cumpere te miri ce, să-i cheltuiască pe reviste care nu au nicio valoare educativă. Să discutăm împreună despre ce citesc copiii, să le lărgim puţin universul, astfel încât să iubească studiul. 

Pagini