părinte
 

Exagerările părinților pot îndepărta copiii de viața în Hristos

Rezultatul este acela că foarte des, cu mult mai des decât am crede, copiii nu numai că se depărtează de Biserică, ci pierd şi legătura cu părinţii; lipsiţi fiind acasă de înţelegere, de dragoste şi de căldură, ei devin o pradă uşoară pentru orice învăţătură îndoielnică, se lasă convinşi de propaganda oricăror vicii... 

Ce facem când părinții se implică prea mult în viața tinerilor căsătoriți?

Copiii au dreptul să apere independenţa propriei familii, în conformitate cu credinţa pe care o mărturisesc. Chiar dacă, în acest caz, va trebui să intri pentru un timp oarecare în conflict cu rudele, este mai bine să se întâmple aceasta, decât să le permiți părinţilor să împiedice dezvoltarea completă, din toate punctele de vedere, a noii familii.

„Mama se supără pe mine – înseamnă că sunt rău, nu merit să fiu iubit!”

În general, copiii sunt ființe foarte rezistente la stres. Izbucnirile izolate de enervare părintească nu vor provoca, probabil, mari daune psihicului lor, însă manifestările sistematice de nemulțumire aproape sigur vor atrage după sine consecințe negative de lungă durată.
77 fotografii

Chilia și mormântul părintelui Cleopa de la Sihăstria (Galerie FOTO)

Foto: Oana Nechifor
Chilia Părintelui Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria

Cuvioşii Părinţi din Mănăstirea Secu, ucişi în propria lor mănăstire

Uciderea acestor cuvioşi călugări în propria lor mănăstire este un fapt unic în istoria monahismului nostru. Aceasta ne aminteşte de Cuvioşii Părinţi ucişi de beduini în Sinai, în Rait şi la Mănăstirea Sfântul Sava, în secolele IV-VI. Martor al acestui măcel a fost Cuviosul Zosima, un mare sihastru de la Pocrov, care a scris în însemnările sale câteva pagini zguduitoare. Se spune din bătrâni că până în zilele noastre apar pe pământ pete roşii de sânge, pe locul unde au fost tăiaţi cu sabia cuvioşii martiri români.

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu ca fiului risipitor, de pâine; ca muribundului, de tot ce-i viu: parcă e foamea-ntregii lumi în mine...

Educația copilului trebuie să se bazeze pe consensul părinților asupra regulilor

Divergențele dintre părinți constituie unul dintre cei mai puternici factori ce traumatizează psihic copilul – și chiar dacă părinții nu se ceartă în fața lui (sau din cauza lui), ci există divergențe în ceea ce privește cerințele față de el, aceasta este oricum o povară excesivă pentru sistemul nervos al copilului.

Rolul nașilor în Taina Botezului

Prin participarea lor activă la slujba botezului, alături de preoți, nașii devin părinții spirituali ai pruncului, născându-l pentru viața cea nouă, în Hristos, așa cum părinții cei după fire l-au născut pentru viața trupească; ei au aceleași obligații și răspunderi în ceea ce privește viața religioasă și spirituală a finului lor, ca și părinții pentru viața fizică (materială) a copiilor lor.

Furia și consecințele ei în relația dintre părinți și copii

Înțelepciunea orientală spune: „Educatorul enervat nu educă, ci doar enervează”. Părintele aflat într-o stare de acest fel își poate atinge, în perspectivă scurtă, scopul; totuși, el imprimă în sufletul de copil un model vicios de comportament emoțional: „când ceva nu merge, dă drumul la enervare, presează-l pe cel de lângă tine, și vei fi fericit și mulțumit!”.

Cum poate îndura un părinte durerea pierderii propriului copil?

Copiii voştri nu s-au pierdut, ci în chip simplu v-au părăsit provizoriu, s-au întors din locul de exil în patria lor cea adevărată, din sclavie la libertate, de pe pământ la Cer, din moarte la viaţă. Măcar şi voi să fiţi învredniciţi de Dumnezeu de desfătarea acestei bucurii nesfârşite.

Pagini