părinte
 

Exagerările părinților pot îndepărta copiii de viața în Hristos

Rezultatul este acela că foarte des, cu mult mai des decât am crede, copiii nu numai că se depărtează de Biserică, ci pierd şi legătura cu părinţii; lipsiţi fiind acasă de înţelegere, de dragoste şi de căldură, ei devin o pradă uşoară pentru orice învăţătură îndoielnică, se lasă convinşi de propaganda oricăror vicii... 

Cum poate îndura un părinte durerea pierderii propriului copil?

Copiii voştri nu s-au pierdut, ci în chip simplu v-au părăsit provizoriu, s-au întors din locul de exil în patria lor cea adevărată, din sclavie la libertate, de pe pământ la Cer, din moarte la viaţă. Măcar şi voi să fiţi învredniciţi de Dumnezeu de desfătarea acestei bucurii nesfârşite.

Educația copilului trebuie să se bazeze pe consensul părinților asupra regulilor

Divergențele dintre părinți constituie unul dintre cei mai puternici factori ce traumatizează psihic copilul – și chiar dacă părinții nu se ceartă în fața lui (sau din cauza lui), ci există divergențe în ceea ce privește cerințele față de el, aceasta este oricum o povară excesivă pentru sistemul nervos al copilului.

Rolul nașilor în Taina Botezului

Prin participarea lor activă la slujba botezului, alături de preoți, nașii devin părinții spirituali ai pruncului, născându-l pentru viața cea nouă, în Hristos, așa cum părinții cei după fire l-au născut pentru viața trupească; ei au aceleași obligații și răspunderi în ceea ce privește viața religioasă și spirituală a finului lor, ca și părinții pentru viața fizică (materială) a copiilor lor.

„Echilibrul este starea în care eşti stăpân pe tine însuţi” – Părintele Arsenie Papacioc

Dezamăgirea este de multe ori o consecinţă a lipsei de realism şi de evaluare corectă.

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu ca fiului risipitor, de pâine; ca muribundului, de tot ce-i viu: parcă e foamea-ntregii lumi în mine...

„Mama se supără pe mine – înseamnă că sunt rău, nu merit să fiu iubit!”

În general, copiii sunt ființe foarte rezistente la stres. Izbucnirile izolate de enervare părintească nu vor provoca, probabil, mari daune psihicului lor, însă manifestările sistematice de nemulțumire aproape sigur vor atrage după sine consecințe negative de lungă durată.

Nu este pe lume prietenie mai curată și mai sinceră decât între frați

Relaţiile prieteneşti din propria noastră casă să fie profunde, sincere şi calde, trebuie să fie formate de părinţi, care ajută sufletele să se apropie. Nu este pe lume prietenie mai curată, mai bogată şi mai roditoare decât în familie, dacă dezvoltarea acestei prietenii este direcţionată aşa cum trebuie.

De ce este important ca părinții să se joace cu pruncii lor?

De ce copiii în ziua de astăzi nu se mai joacă? Deoarece copilul mic nu poate să se joace singur, iar adulţii au încetat să se mai ocupe de copii, în sensul acesta. 

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Să ne întoarcem la pocăinţă!

„Fiind orbiţi de deşertăciunile cele lumeşti, nu ne bucurăm de altceva fără numai de lucrurile întunericului veacului acestuia. Că suntem porniţi cu toţii spre răutăţi, ca o roată când scapă la vale şi nu se poate opri. Şi acestea toate nu se trag din alta, fără numai din necredinţa noastră. Că ni s-au împietrit inimile întru răutăţi asemenea lui faraon şi umblăm ca nişte cai sirepi (sălbatici), fără de zăbală şi fără de ruşine, până vom cădea în vreo prăpastie şi vom pieri.”

Pagini