ascultarea de parinti

Copilăria Sfântului Neofit Zăvorâtul și cum a ajuns să se călugărească

Caracterul lui neprefăcut și sincer ne descoperă, de fapt, devotamentul față de îndatoririle pe care le avusese în familie, și în special supunerea și ascultarea față de părinți, una dintre cele mai importante îndatoriri ale copiilor de astăzi, care, din păcate, tinde să dispară cu totul. Ne povestește el însuși în stilul său caracteristic: „N-am văzut vreodată nici o urmă de educație școlară. Fiindcă de la început am avut un trai simplu, și nu numai că nu m-am împărtășit din educația cea din afară, dar nici măcar o zi nu am fost dat de părinții mei la învățătura lecțiilor, nefiind cu nimic diferit de o oaie simplă și neînvățată, fiind neînvățat până la litera a, și tuns în monahism până la 18 ani ai vârstei mele”.

„Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate”

Dacă părinţii poruncesc cele potrivnice cuvântului lui Dumnezeu, copiii nu trebuie nicidecum să asculte, deoarece porunca lui Dumnezeu trebuie cinstită neasemuit mai presus decât cea părintească. 

Cum trecem prăpastia dintre generaţii

S-a creat o prăpastie între părinţi şi copii. Ca să dispară aceasta trebuie ca părinţii să se coboare în starea copiilor, iar copiii să treacă în cea a părinţilor. 

Educația copilului, între severitate și alint

Când o mamă, să presupunem, din dragostea exagerată îşi sărută copilul şi spune: „În toată lumea nu mai există un copil ca al meu”, atunci îi cultivă mândria şi bolnăvicioasa încredere în sine. După aceea copilul nu mai ascultă de părinţi, deoarece îşi închipuie că le ştie pe toate. 

Să fim recunoscători părinților noștri, fie și numai pentru că ne-au născut!

Să fim recunoscători și mulţumitori față de Dumnezeu, căci Domnul bine a voit ca prin părinţii noştri să venim în lume. Iar părinții vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru cum sunt ei, vor răspunde şi pentru noi. Nu noi vom da socoteală pentru ei. Noi vom da socoteală de cum şi dacă i-am cinstit. Starea duhovnicească pe pământ este din cale afară de rea şi din cauza faptului că până și copiii mici, de până la cinci ani, se împotrivesc părinţilor. De aceea lucrurile merg în felul acesta, pentru că nu îşi cinstesc părinţii. Pe întreaga planetă starea este aceeaşi...

Să ne respectăm părinții, oricare ar fi defectele lor

Părinţii noştri pot fi oameni păcătoşi, pot fi părinţi răi, pot fi tâlhari, pot fi în tot felul – dar pentru noi ei trebuie să fie sfinţenie; iar pentru ceea ce sunt ei, pentru cum le este caracterul, vor răspunde înaintea lui Dumnezeu, ca şi pentru noi, copiii lor. Nu noi răspundem pentru ei. Nici eu nu am ştiut la vremea mea că nu trebuie să-ţi răneşti părinţii, nici cu gândurile, nici să fim supăraţi pe părinţii noştri.

Egoismul e cea mai mare blestemăţie înaintea lui Dumnezeu

Pe bărbatul care are egoism nici cei mai intimi prieteni ai lui nu-l iubesc, că e o urâciune să ai egoism.

Părinte nu este cel care doar l-a născut pe copil

Ce răspuns Îi vei da lui Dumnezeu când te va cerceta pentru că nu te-ai sârguit să-l educi cum se cuvine pe copilul care ţi s-a născut?

Care sunt datoriile copiilor faţă de părinţii lor?

Care sunt datoriile copiilor faţă de părinţii lor, după învăţătura Sfintei Scripturi?

Blândețe și fermitate, pentru binele copiilor

Într-o situaţie sau alta, fiecare dintre noi s-a simţit uimit sau iritat în faţa comportamentului unor copii care nu ascultă de nimeni. Uneori chiar propriii noştri copii se comportă atât de necivilizat, încât suntem uluiţi şi profund jenanţi.

Pagini