cer

Când avem bucuria Învierii suntem în miezul Ortodoxiei

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este ceva separat de noi, ci este ceva care trebuie să se întâmple și în noi. Viața unui creștin adevărat, a unui creștin botezat și trăitor al Evangheliei este de fapt o viață în Înviere.

PS Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului: „Veți cunoaște Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi” (Scrisoare pastorală, 2021)

Dorindu-vă sărbători binecuvântate, sfinte și luminate, vă îndemn să le petrecem în multă purtare de grijă și prudență înțeleaptă și creștină, spre a nu ne pune viața noastră și pe a celorlalți în pericol, și, chiar dacă vom fi în zile de sărbătoare și bucurie, să nu uităm a ne ruga fierbinte, așa cum o făceam de la începutul pandemiei, ca Dumnezeu să ridice această mare încercare prin care trece umanitatea, să ne ierte și să ne dăruiască timp de pocăință, de îndreptare și mântuire, nouă și întregii lumi.

PS Gurie, Episcopul Devei şi al Hunedoarei: „Cealaltă” Românie, celelalte „Românii” (Scrisoare pastorală, 2021)

Acum, când „prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începutul altei vieți, veșnice, să săltăm, lăudând pe Pricinuitorul, Cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinților noștri, și preaslăvit!”. Acestea fiind spuse, cu toții „să ne luminăm cu prăznuirea!”. Vă urez tuturor „Sărbători fericite!”, cu pace multă și belșug în casă, cu lumină sfântă în suflete!

Monahul – creștinul care a vrut o dăruire a tuturor simțurilor numai pentru Dumnezeu

Orice om, când a plecat la mânăstire, era un creștin oarecare, dar a râvnit dincolo de dimensiunile omenești: a vrut o înfrânare, a vrut o dăruire a tuturor simțurilor numai pentru Dumnezeu.

Unui om care spune că „există ceva...”

A te mărgini să spui că „există ceva” nu înseamnă a ieși la lumina zilei. Asta înseamnă de-abia că drumețul a străbătut întunericul nopții și a întrezărit, cu pupilele dilatate, zorii spre răsărit. Dar de acolo până la soarele mare deasupra creștetului mai este cale lungă. Dacă ai ști să spui măcar: „Există Cineva”, zorii ar răsări mai repede peste viața ta.

Arhimandritul Cleopa Ilie – o viaţă sfântă, de adâncă smerenie

„Întotdeauna mi-am rănit ştiinţa gândului, învăţând pe alţii cele ce eu n-am lucrat. Îmi aduc aminte câteodată de marii nevoitori care au trăit mai demult în această mănăstire, care dormeau în sicrie şi se sileau la plângere şi lacrimi, dar eu stau ca o stâncă cu totul în nesimţire. Orice vorbesc pentru îndreptarea altora mă mustră mai mult pe mine decât pe ei, că nu fac cele ce zic, şi zilele se scurtează şi vremea sfârşitului nemerniciei mele pe acest pământ se apropie.”

Omul dă voință la rugăciune, iar Dumnezeu îi dă putere – Arhimandritul Cleopa Ilie

„Ştii ce zice diavolul mândriei şi al nesimţirii, dacă avem o lacrimă la rugăciune? «Acum te-ai rugat straşnic!» Ehei! Şi cât îi de-acolo până la rugăciunea cea curată! Cât îi de departe cerul de pământ! V-am spus că rugăciunea în creşterea ei nu are limită. Pentru că se uneşte cu Dumnezeu şi de aceea nu are margine.”

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

Rugăciunea, pelerinaj către Cer!

Nu putem înțelege lucrurile mai presus de noi, decât în măsura în care ele ne sunt descoperite și, chiar fiind descoperite, sunt tot mai puțin înțelese de noi, pentru că tot ce nu cunoaștem din experiența noastră, nu putem înțelege.

Să ascultăm glasul conștiinței!

Până la venirea Domnului, când vom auzi trâmbițele îngerilor, avem de la Dumnezeu o trâmbiță de taină: glasul conștiinței noastre.

Pagini