Theba datează ca așezare încă din anul 3200 î.Hr. şi cuprinde copleșitoarele temple de la Luxor și Karnak sau cel al Reginei Faraon Hatshepsut, Valea Regilor și Valea Reginelor, cu vestitele morminte săpate în stâncă ale faraonilor.

Theba aminteşte însă şi de creștinii care, fugind din calea persecuţiilor romanilor din secolele III-IV, se ascundeau în mormintele faraonilor. Deșertul arid și stâncos al Thebei a fost şi loc de nevoinţă pentru marii asceți ai primelor veacuri.

Sfântul Cuvios Pavel Tebeul (227-341), primul pustnic cunoscut al creştinătăţii, a trăit aici într-o peşteră, biruind patimile prin nevoinţă, cunoscând pacea nepătimirii şi bucuriile vieţii de rugăciune. Precum Sfântul Ilie, a fost hrănit o vreme de un corb care-i aducea în fiecare zi o jumătate de pâine. A îmblânzit şi leii, care-i slujeau şi care l-au şi îngropat, atunci când a murit la vârsta de 113 ani. Pe Sfântul Pavel Tebeul l-a găsit Sfântul Antonie cel Mare adormit întru Domnul în genunchi şi cu mâinile ridicate la cer în rugăciune.