Cum să biruim mândria

Meritele omului sunt parfumuri

Ai daruri și merite... Și ești gata să le admiri? Este semnul sigur că, de fapt, nici nu ai asemenea merite. Meritele sunt parfumuri, observă Sfântul Teofan Zăvorâtul; cine e parfumat, nu bagă de seamă aroma.

Cum păcălește diavolul sufletul neexperimentat

Puterea cea rea îl amăgește pe om, insuflându-i o concepție pervertită despre fericire. Ea îi propune „fericirea” vremelnică, pământească.

Nu este păcat mai urât înaintea lui Dumnezeu decât mândria

Mândria este încrederea în sine dusă până la extrem, care respinge tot ce nu este „al meu”; es­te izvor al mâniei, cruzimii, enervării și răutății; este refuz al ajutorului dumnezeiesc – dar tocmai cel mândru are deosebită nevoie de Dumne­zeu, fiindcă oamenii nu-l pot salva atunci când boala ajunge în ultimul stadiu.

Când omul nu vrea să se mustre pe sine, va ajunge să-L învinuiască pe Dumnezeu Însuși

Cel ce dorește să afle adevărata smerenie și odihnă pentru su­fletul său trebuie să deprindă smerita cugetare, și va vedea că în aceasta e toată bucuria, și toată slava, și toată odihna, după cum în mândrie sunt toate cele dimpotrivă.

Cel smerit nu iscodește, nu condamnă, ci doar iubește!

Însușirea smereniei este de a ve­dea la sine păcatele, iar la ceilalți – însușirile bune. Însușirea trufiei este de a vedea la sine doar lucruri bune, iar la ceilalți – doar lucruri rele.

Multa vorbire deschide porțile inimii spre păcat

După multa vor­bire, când aburul mulțumirii de sine trece, întot­deauna rămâne un anumit simțământ de tristețe și de rușine.

Cum să vorbim despre Dumnezeu

Când vei ajunge la gustarea roadelor mântuitoare ale tă­cerii, nu vei mai avea nevoie de nicio lecţie în privinţa trufiei.

Ispitele sunt oportunități, dacă ştim să ne fo­losim de ele

Să nu uiţi niciodată, prietene, că orice neplăceri şi ispite ai întâmpina în calea ta, trebuie să le primeşti întotdeauna ca pe nişte în­cercări, nu ca pe nişte semne ale lepădării tale de către Dumnezeu. Aici se poticnesc mulţi creş­tini şi de asta cad în deznădejde, socotindu-se le­pădaţi de El.

Mândria manipulează prin vorbe mari şi multe

Mândria este mânioasă, invidioasă; nu vrea ca cineva să fie deopotrivă cu ea şi cu atât mai mult mai presus de ea.

Cum să recunoaştem trufia din noi?

Dacă până şi cele mai mici nereuşite te întris­tează şi te apasă, încât nu te mai înveseleşte nici gândul la Purtarea de grijă dumnezeiască, ce ia parte la treburile noastre, să ştii că eşti trufaş, şi încă profund trufaş.