darul inainte-vederii

Părintele Vichentie Mălău și darul înainte-vederii

La părintele Vichentie veneau mulţi bolnavi pentru rugăciune. Unii dintre ei se vindecau. Bătrânul îi primea pe toţi cu dragoste, îi mărturisea şi le făcea Sfântul Maslu. El însă simţea cu duhul dacă bolnavul se va vindeca sau nu. De aceea nu voia să schimbe hotărârea lui Dumnezeu. La plecare, mângâia pe cel suferind şi-i dădea a înţelege ce va urma.

Sfântul Nicodim de la Tismana, întemeietorul Mănăstirilor Vodiţa, Tismana şi Prislop

Fiind în sudul Dunării, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, vine în Ţara Românească şi se aşază pe valea râului Vodiţa, unde exista o mică sihăstrie întemeiată de călugări vlahi. Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul domnitorului Vladislav-Vlaicu Vodă şi al sihaștrilor din partea locului, zideşte chilii şi biserică de piatră cu hramul „Sfântul Antonie cel Mare”, pe care o sfinţeşte în anul 1369.

Cuviosul Grigorie Decapolitul, sfântul cu moaşte întregi de la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea

În anul 1453, căzând Bizanţul sub turci, moaştele Sfântului Grigorie sunt duse în părţile Dunării, ajungând în mâinile unui dregător turc. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaşte, banul Ţării Româneşti, Barbu Craiovescu, le cumpără cu mulţi bani, prin anul 1498, şi le duce la Mănăstirea Bistriţa (Râmnicu-Vâlcea), ctitoria sa, unde se află şi astăzi. Racla de argint, în care se păstrează cu sfinţenie acest odor de mare preţ, a fost lucrată la Braşov, în anul 1656.

Părintele Irinarh Roset din Muntele Tabor și previziunile făcute cu darul înainte-vederii

„Fiule, minunile le-a făcut Dumnezeu nu pentru mine, că eu sunt om păcătos, ci pentru acest loc sfânt al Său, ca să astupe gurile păgânilor şi să-i înfricoşeze să nu ne supere, ci să ne lase în pace să lucrăm în via Lui.”

Sfântul Vasile de la Moldoviţa, făcătorul de minuni

Vestea numelui său ajunsese până la domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, şi la sfetnicii săi. Căci primise de la Dumnezeu darul facerii de minuni şi al înainte-vederii şi nu puţini bolnavi vindeca şi cele viitoare mai înainte le cunoştea. Era încă sfetnic şi părinte duhovnicesc al marelui domn şi al multor cuvioşi şi sihaştri, şi toţi se foloseau de cuvintele lui.

Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul-Vâlcea - drumul spre sfințenie

Apropiat de mic de Dumnezeu, Sfântul Antonie s-a nevoit într-o peșteră săpată în stâncă, nevoindu-se în multe feluri, fără încetare, și având darul lacrimilor până la finalul vieții.

„Vine călugăraşul, vine călugăraşul!”

Odată l-a chemat la sine pe băieţaş, în chilie, şi i-a dat o legătură de prăjiturele: „Ţine mâinile! Mănâncă prăjituri!”. Băiatul s-a apucat să înfulece bunătăţile, iar fericitul îl încuraja: „Mănâncă, mănâncă. Când ai să creşti, n-o să mai primeşti prăjituri ci pe Hristos”.

Spovedania cu Sfântul Teofil

Lucru străin era să vezi cum spovedea fericitul pe oamenii care veneau la el. Nu-i întreba de păcate, cum fac de obicei duhovnicii, ci punându-şi preacuvioasele sale mâini pe capul celui care se pocăia şi ridicându-şi ochii către cer, înşira el însuşi în locul aceluia, toate păcatele lui cele ascunse şi cele arătate.

Despre judecarea omului

Judecarea este egoism; nu vezi greșelile tale, ci pe ale celuilalt.

Judecarea aproapelui este egoism

Judecarea este egoism; nu vezi greşelile tale, ci pe ale celuilalt.