Boieroaica Maria Kozminişna Şepeleva, care venea adesea în Sihăstria Kitaiev împreună cu fiul său de 4 ani, pe nume A., întotdeauna mergea la părintele Teofil, să ia binecuvântare. Fericitul o iubea mult şi, de fiecare dată, întâlnind-o în curtea mănăstirii şi făcând semn cu ochii spre micuţul ei fiu, zicea:

– Aha! Vine călugăraşul, vine călugăraşul!

Odată l-a chemat la sine pe băieţaş, în chilie, şi i-a dat o legătură de prăjiturele:

– Ţine mâinile! Mănâncă prăjituri!

Băiatul s-a apucat să înfulece bunătăţile, iar fericitul îl încuraja:

– Mănâncă, mănâncă. Când ai să creşti, n-o să mai primeşti prăjituri, ci pe Hristos.

Prezicerea fericitului s-a împlinit: băiatul a crescut, a fost dat să înveţe la Tipografia Lavrei, după aceea a fost rânduit ascultător şi acum (1906) este un duhovnic cinstit de toţi ai Lavrei – ieromonahul A (este vorba despre Sfântul Alexie de la Goloseev). Atunci când părintele A. a venit odată la fericit, pe când era copil, a fost chemat ucenicul de chilie, Pantelimon, şi i-a zis: „Fă-i plecăciune. Sărută mâna duhovnicului tău!”. Aşa s-a întâmplat. Părintele A. l-a tuns pe Pantelimon înainte de moarte, l-a îngrijit, l-a prohodit...

(Vladimir Znosko, Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos. Viaţa şi Acatistul, Ediția a II-a revizuită, Editura Egumenița, Galați, p. 80)