diavol

Omul dă voință la rugăciune, iar Dumnezeu îi dă putere – Arhimandritul Cleopa Ilie

„Ştii ce zice diavolul mândriei şi al nesimţirii, dacă avem o lacrimă la rugăciune? «Acum te-ai rugat straşnic!» Ehei! Şi cât îi de-acolo până la rugăciunea cea curată! Cât îi de departe cerul de pământ! V-am spus că rugăciunea în creşterea ei nu are limită. Pentru că se uneşte cu Dumnezeu şi de aceea nu are margine.”

„Părerea de rău și smerenia completează fapta pe care nu ai făcut-o” ‒ Părintele Cleopa Ilie

Să nu spunem niciodată că am pus început bun. Noi nici nu ştim cum arată acel om care a pus început bun. Noi să ne rugăm: Doamne, ajută-mi ca să pun început bun!

Mântuirea nu este un lucru greu, dar este delicat!

Când cineva se învinovățește pe sine de toate, să știi că atunci e aproape de Dumnezeu, iar când se îndreptățește pe sine, atunci diavolul este cu el. Dumnezeu dragoste este. Ai dragoste, ești cu Dumnezeu; nu ai dragoste cu aproapele, nu e Dumnezeu cu tine.

O istorioară despre călugărul trezit la rugăciune de un înger

La un călugăr, seara, când voia să se culce, intra un înger la el în chilie, atât de strălucitor încât îi lua ochii. Și când intra el, venea și cu mireasmă bună, ca să zică că este de la Duhul Sfânt.

Grijă la cum ne privim duhovnicul!

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: „Vai, ce barbă are părintele!”, „Vai, ce tras e la fa­ță!”, „Vai, cum tace părintele!”, „Vai, da părintele cum mi-a zis, s-a și întâmplat!”.

Dacă nu te osândești singur pe tine, îl vei avea osânditor pe diavol

Dacă nu te osândești singur pe tine, îl vei avea osânditor pe diavol. Grăbește-te și răpește-i această lucrare; căci, adevărat, lucrarea lui este să osândească. Grăbește-te și stinge păcatul; căci ai un osânditor care nu poate să tacă.

Trei gropi în care și-ar dori diavolul să cădem

Aceasta este osteneala noastră până ce focul dragostei dumnezeiești va fi aprins pe altarul inimii noastre.

Diavolii se tem de rugăciunea Sfântului Cuvios Patapie

„Cu adevărat înfricoşat eşti, Nazarineanule, cu adevărat înfricoşat şi pretutindeni peste toţi este stăpânirea Ta. Deci unde mă voi duce, ori în pustie, ori în cetate, sau unde Tu nu eşti de faţă, că numai cu semnul Crucii şi prin numele Tău mă izgoneşti; căci sunt biruit şi izgonit”.

Ce să fac atunci când mă copleșesc ispitele?

Ispitele sunt necesare pentru că ne călesc în lupta cu păcatul, pentru mântuirea noastră, dar numai să nu ne biruiască. Un mare părinte din Pateric zice: „Înlătură ispitele și nu se va mântui niciun om”.

Pomenirea în stihuri a lui Filumen, arhimandritul aghiotafit

Este ceasul Vecerniei, soarele-asfinţeşte, Lui Hristos cu lacrimi preotul grăieşte. Cere păcătoşilor iertare, celor pierduţi luminare.

Pagini