diavol

Nu dați prilej de ceartă, nu vă mai răniți sufletește!

Diavolul se luptă să distrugă cetate mare ca să aibă plată mare, dar nu-l lăsați, aveți atâtea arme împotriva lui: postul, rugăciunea, milostenia.

„Ascultă de primul gând, pentru că îngerul te apără”

Ai auzit de paza minții? Mintea trebuie păzită, că altfel se cuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minții: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”? Ia, zi matale în minte această rugăciune și ai să vezi ce bine adormi și ai să te odihnești.

Ce facem când copilul merge pe căi greșite?

Vorbiţi-i despre bine şi cu binele, iar apoi nu presaţi, ci arătaţi-i cât de mult vă amărâţi pentru că el a apucat-o pe o asemenea cale. Eu cred că osteneala dumneavoastră va avea rezultate mari dacă va fi însoţită de rugăciune. 

Principala tactică a diavolului constă în a pretinde că nu există

Folosind orice prilej, gata la orice chemare, chelner atent, cerșetor neobosit, mulțumindu-se cu oricât.

Călătorie spre Ierusalimul Ceresc

Pregătiți de-acuma să călătorim Sus, în veșnicie, la Ierusalim.

Să nu fim creștini doar cu numele

Trebuie să ne îngrijim în această scurtă viață de mântuirea noastră. Să ne temem de Domnul nostru, nădăjduind să primim acele binecuvântări negrăite și viața cea cerească împreună cu îngerii lui Dumnezeu, acea nespusă slavă și acel sfânt locaș, în care se află Mirele Bisericii împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Cu inima noastră să suspinăm, cu sufletul nostru să ne înduioșăm

Mai întâi de toate, să atingem pământul cu capul nostru, plecându-ne astfel înaintea Lui, și să nu amenințăm cu acesta pe frații noștri; cu ochii noștri să vărsăm lacrimi înaintea Lui, nu să privim cu ochi spurcați la frumusețe străină; mâinile noastre să le întindem cu evlavie către El și să le desfacem ca să dăm dar bun.

Fecioara, lemnul și moartea: chipuri ale biruinței

Vezi oare cum diavolul, cu acelea cu care a biruit, tot prin acelea a fost biruit? Prin lemn Hristos l-a biruit pe diavol. Acel lemn a trimis în iad, iar lemnul crucii a scos de acolo pe cei ce au intrat în el.

Omul – lucrul cel mai de preț

În ipostaza oamenilor cetății ne regăsim și noi, culmea în baza aceluiași mecanism. Porcii inimii noastre sunt fie sentimente păguboase precum orgoliul, fie posesiunile pământești. Ne legăm de ele ca de te miri ce bunuri patrimoniale și nu ne dăm seama că din cauza lor, Îi cerem lui Dumnezeu să plece din viața noastră. Nu ne cere nimeni să ne lepădăm de cele pământești. Doar să le fixăm locul potrivit în ierarhia vieții noastre.

L-au rugat să treacă din hotarele lor (Matei 8, 28-34; 9, 1)

Prin aceste texte din Evanghelia de la Matei suntem așezați, noi înșine, sub privirea-turnesol a Domnului. Pe care țărm de Tiberiadă stăm? Unde contează și servitorii sau unde porcii sunt mai importanți decât oamenii? Căutați să vă răspundeți cinstit. Nu victimizându-vă, că la Judecată nu ține, ci obiectiv, cât mai aproape de adevăr. Și dacă nu vă place țărmul, reveniți pe cel adevărat. Drumul spre el nu e în furtună niciodată.

Pagini