diavol

Călătorie spre Ierusalimul Ceresc

Pregătiți de-acuma să călătorim Sus, în veșnicie, la Ierusalim.

Părintele Cleopa – În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama

Spunea Părintele Cleopa: „Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei. La cei tineri le spune: «Eşti tânăr. Acum vrei să te spovedeşti? Acum vrei să te rogi sau să posteşti? Nu-ţi pierde timpul acum cu acestea. Trăieşte-ţi viaţa! Ai timp să te pocăieşti mai târziu...». Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă şi bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrâneţe...». Iar către cei bătrâni zice: «Toată viaţa te-ai ostenit şi ai muncit. Mai eşti şi bolnav şi neputincios. Şi poate nu mori chiar acum. Mai ai timp...»”.

Nu se cuvine a crede în vise

Visele trec ca vântul şi nu sunt adevărate, ci nişte gânduri rătăcite, de cele mai multe ori, asemănări şi năluciri ale vicleanului diavol, spre înşelarea noastră.

Noi suntem copiii lui Dumnezeu ‒ iubirea Lui nu ne părăsește niciodată

Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă­săm, însă, pe El... Atunci când părinţii aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iu­besc mai mult şi îi doare pentru el. Tot astfel şi Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut şi S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi.

Cum să rezistăm vrăjmașului atunci când vrea să ne tulbure pacea?

Când ești în această stare de boală încât să te tulburi şi să te amărăşti, ia seama și nu te învoi cu tentaţia, ci din vreme respinge poftele venite atunci, oricât de bune ţi-ar părea că sunt. Căci atunci, neputând să le pui în practică, urmează să te tulburi zadarnic şi să-ţi pierzi pacea.

Să nu ascultăm gândurile care ne tulbură liniștea interioară!

Pentru un om duhovnicesc, faptul de a se încrede în gândul său este începutul înşelării. Este ca şi cum cineva ar ţine în mâinile sale fitilele de la dina­mită şi ar cere să-l ajuţi ca să nu explodeze. Nu crede în gândul tău, nici atunci când îţi spune că eşti într-un hal fără de hal, nici când îţi spune că eşti sfânt.

Gândurile de hulă ‒ de unde vin și de ce?

Uneori, mai ales după priveghere, atunci când eşti rupt de oboseală şi nu te poţi împotrivi, dia­volul, făcătorul de rău, îţi aduce gânduri de hulă şi apoi, ca să te încurce sau să te arunce în deznădejde, începe să-ţi spună: „Astfel de gânduri nici diavolul nu are! Nu te vei mântui!”. Poate aduce gânduri de hulă chiar şi împotriva Duhului Sfânt, ca după aceea să spună că acest păcat nu se iartă.

Cum recunoaștem uneltirile diavolului?

Diavolul nu este nicicum neiscusit în făptuirea răului şi ştie că omul nu vrea să păcătuiască, pentru aceasta nici nu-i insuflă vreun păcat vădit şi nu-i spune: du-te şi curveşte sau du-te şi fură, ci găseşte în noi o părută dorinţă de bine sau o dezvinovăţire şi, prin acestea, sub aspectul binelui, ne vatămă.

Ce putere are diavolul?

Diavolul nu luptă deschis şi cinstit, ci prin surprindere, amăgire, minciună, înşelare. Odată depistat şi divulgat, odată desluşite şi distruse vicleniile sale, el îşi pierde puterea, arătându-şi neputinţa şi identitatea reală, aceea de înger căzut. În fapt, diavolul este nimic, iar puterea lui ar fi nulă, dacă Dumnezeu nu i-ar îngădui să probeze astfel calitatea credinței oamenilor.

Cuviosul Avxentie Sihastrul – binecuvântat cu darul lacrimilor, înaintevederii şi rugăciunii inimii

Acest cuvios sihastru român ajunsese cu nevoinţa la măsura părinţilor de demult, ostenindu-se toată viaţă în privegheri de toată noaptea, în foame şi sete, în frig şi cumplite ispite de la diavoli. Însă mâna Domnului îl acoperea şi darul Duhului Sfânt se odihnea în sufletul lui.

Pagini