diavol

Când nu-ți vezi păcatele, te afli într-o așezare diavolească

Smerește-te și te căiește pentru toate și Dumnezeu te va mântui!

Să-I oferim trupul nostru lui Dumnezeu, îndepărtându-ne de diavol

Să ne îngrijim în această scurtă viață de mântuirea noastră. Să ne temem de Domnul nostru, nădăjduind că vom primi acele binecuvântări negrăite și viața cea cerească împreună cu îngerii lui Dumnezeu, acea nespusă slavă și acel sfânt locaș, în care se află Mirele Bisericii împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Cu inima noastră să suspinăm, cu sufletul nostru să ne înduioșăm

Mai întâi de toate, să atingem pământul cu capul nostru, plecându-ne astfel înaintea Lui, și să nu amenințăm cu acesta pe frații noștri; cu ochii noștri să vărsăm lacrimi înaintea Lui, nu să privim cu ochi spurcați la frumusețe străină; mâinile noastre să le întindem cu evlavie către El și să le desfacem ca să dăm dar bun.

Fecioara, lemnul și moartea: chipuri ale biruinței

Vezi oare cum diavolul, cu acelea cu care a biruit, tot prin acelea a fost biruit? Prin lemn Hristos l-a biruit pe diavol. Acel lemn a trimis în iad, iar lemnul crucii a scos de acolo pe cei ce au intrat în el.

Când mintea se desprinde de hrana cerească, ea se predă necondiționat lumii materiale

„De aceea nu putem spori, de aceea nu izbutim să ne folosim vreodată în ceva, și rămânem tot timpul otrăviți de gândurile ce le avem unii împotriva celorlalți, măcinându-ne unii pe alții, fiindcă fiecare își dă dreptate sieși, fiecare se lasă pe sine, cum am spus, nepăzind nimic, și cere de la aproapele său păzirea poruncilor.”

Omul nu se poate mântui cu forţa – Protosinghelul Vichentie Mălău

Pe fiecare om, dacă nu-l trage şi nu-l mişcă Duhul Sfânt, el rămâne împietrit ca Faraon, căruia Dumnezeu anume i-a împietrit inima, ca să facă minuni prin el, să se proslăvească prin împietrirea lui. Aşa face Dumnezeu cu fiecare om. Nu-l cheamă când vrei tu, ci când vrea El. Degeaba te frămânţi, căci gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre.

Părintele Cleopa – În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama

Spunea Părintele Cleopa: „Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei. La cei tineri le spune: «Eşti tânăr. Acum vrei să te spovedeşti? Acum vrei să te rogi sau să posteşti? Nu-ţi pierde timpul acum cu acestea. Trăieşte-ţi viaţa! Ai timp să te pocăieşti mai târziu...». Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă şi bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrâneţe...». Iar către cei bătrâni zice: «Toată viaţa te-ai ostenit şi ai muncit. Mai eşti şi bolnav şi neputincios. Şi poate nu mori chiar acum. Mai ai timp...»”.

Sinceritatea și simplitatea – atât de plăcute lui Dumnezeu!

Oricine ai fi, orice diplome ai ține în buzunarele tale sau în capul tău, dacă inima nu este cinstită, nu acumulezi, și sigur nici libertate nu ai.

Oriunde ai fi, să fii cu Hristos și El îți va da putere să le faci pe toate

Dumnezeu știe dinainte ce ai să ceri tu, dar Îi place ca tu să lupți. Nu ceda, nu abandona viața ta, din cauza ispitelor care vin!

Gadara – între tămăduire și refuz

Într-un soi de cetate a Gadarei trăim și noi astăzi. Porcii ce constituie bunul înrobitor al sufletelor noastre sunt diferiți. Dar mecanismul prin care acționează asupra noastră îi face adesea, să fie similari ca efect celor de acolo. Și nouă ne oferă Domnul posibilitatea de a-L primi. Și de a ne bucura de tămăduirea suferințelor și părtășia cu El. Depinde de noi. Vom alege să-i spunem să rămână? Ori vom decide a-L „ruga” să plece? Cheia ne aparține.

Pagini