făcătoare de minuni

Icoana Maicii Domnului din Șuia-Smolensk

Această icoană a Maicii Domnului a fost pictată în șapte zile, timp în care locuitorii orașului Șuia au postit, s-au împărtășit și s-au rugat fierbinte Domnului și Maicii Sale.

Icoana Maicii Domnului „Serafim Ponetaevski”

La șase ani după ce a fost pictată, în 1885, icoana a devenit comoara sfântă a mănăstirii, după ce s-a arătat făcătoare de minuni. Atunci când maicile se rugau în timpul slujbelor, au observat cum chipul Maicii Domnului devenea luminos și plin de viață, ca și cum Preasfânta se afla acolo în biserică, prezentă, vie.

Icoana Maicii Domnului „Trihirussa” – cea mai cunoscută „jertfă” din Ortodoxie

În semn de recunoștință pentru minunea săvârșită de Maica Domnului prin icoana sa, Sfântul Ioan Damaschin a lipit pe icoana Maicii Domnului o mână din argint, o „jertfă” care dă impresia că Maica Domnului are o a treia mână.

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk)

În 1383, preotul Bogoliub, care trăia aproape și slujea în paraclis, a fost capturat de către tătarii care invadaseră Rusia. Tătarii au incendiat paraclisul și au rupt icoana Maicii Domnului în două bucăți pe care le-au aruncat. Când preotul Bogoliub s-a întors din captivitate, a postit și s-a rugat îndelung ca să descopere icoana și, în final, a găsit cele două bucăți. A încercat să le pună împreună, iar ele s-au alăturat fără a lăsa o cusătură.

Icoana Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți”

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cinstită ca făcătoare de minuni nu doar pentru cei care sunt cu trupul pe moarte, ci și pentru cei ale căror suflete sunt în pericol de a muri duhovnicește. Nu se cunoaște originea icoanei „Aflarea celor pierduți”, însă există mai multe icoane vechi făcătoare de minuni cu acest nume, prin care Maica Domnului și-a arătat mila față de cei aflați în pericol de moarte.

Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre”

Icoana „Potolește întristările noastre” o înfățișează pe Maica Domnului ținând mâna stângă sub cap, care este ușor înclinat. Aceasta sugerează că Născătoarea de Dumnezeu ascultă lacrimile și rugăciunile tuturor credincioșilor care apelează la ea, în nevoile, necazurile și întristările lor. Cu mâna dreaptă, Fecioara Maria ține Pruncul Iisus. Mântuitorul ține în mâinile Sale un sul desfăcut, pe care sunt înscrise următoarele cuvinte: „Judecați cu dreptate, arătând milă unii față de alții, nu jigniți văduvele și orfanii și nu țineți răutate în inima voastră față de fratele vostru”.

Icoana Maicii Domnului „Pantanassa”, vindecătoarea de cancer

Sfânta icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Pantanassa” a fost adusă la Mănăstirea Vatoped de către fericitul Gheron Iosif Vatopedinul de la Nea Skiti. Această icoană este cunoscută pentru multele minuni săvârșite, mai ales pentru vindecarea persoanelor care suferă de cancer.

Sfântul Cuvios Simeon Sihastrul, întemeietorul Mănăstirii Pângăraţi

În anul 1461, venind Ştefan Voievod la Mănăstirea Bistriţa şi auzind că fericitul Simeon, rugătorul său, nu are biserică să se roage lui Dumnezeu cu ucenicii săi, l-a trimis pe pârcălabul de la Târgu Pietrei cu meşteri şi bani şi a înălţat în Poiana lui Simeon o biserică de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, alături de chilia cuviosului. Multă vreme, acest schit s-a numit „Schitul lui Simeon”, iar mai târziu, „Mănăstirea Pângăraţi”.

Cele două altare suprapuse ale bisericii voievodale de la Pângărați

Ca mărturie peste veacuri a celor două arătări ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Voievodului Alexandru Lăpușneanu, biserica-monument a Mănăstirii Pângărați este astăzi o comoară neprețuită. Cu o arhitectură unică între bisericile din Moldova și chiar din România, ea înmănunchează două altare suprapuse.

Sfânta Teodora din Tesalonic ‒ drumul spre sfințenie

Îndrumându-și fiica să aleagă calea monahismului, Sfânta Teodora i s-a alăturat acesteia, după moartea soțului ei. După multe minuni pe care le-a săvârșit în viață, sfânta i-a uimit pe toți și după moarte, căci trupul ei s-a mutat de parcă era viu, ca să facă loc egumenei.

Pagini