Icoana Maicii Domnului „Șapte lacuri” este prăznuită pe 26 iunie, 28 iulie și 13 octombrie.

Icoana Maicii Domnului „Șapte lacuri” a fost adusă la Ustiug, lângă Kazan, pe 13 octombrie 1615 de monahul Eftimie, fondatorul Mănăstirii Șapte Lacuri (Sedmiezerskaya), care a așezat-o în biserica mănăstirii nou-înființată.

Această icoană a fost proslăvită prin mari minuni în secolul al XVII-lea, în zona din jurul orașului Kazan. Mănăstirea „Șapte Lacuri” se află lângă orașul Kazan și își are denumirea de la cele șapte mici lacuri ce se aflau în jurul ei. În prezent, cele șapte lacuri au fuzionat într-un singur lac mare.

La mijlocul secolului al XVII-lea, orașul Kazan și mare parte din Rusia au fost cuprinse de o epidemie ciumă. În scurt timp au murit aproape toți locuitorii orașului, aproximativ 48000 de oameni.

Icoana Maicii Domnului „Șapte lacuri” a fost adusă în oraș în procesiune. După ce au înconjurat zidul de piatră al orașului, icoana a fost așezată în Biserica Buneivestiri. După privegherea de toată noaptea și Liturghia de a doua zi, icoana a fost purtată în procesiune printre casele din lemn ale orașului. Șapte zile de rugăciuni și procesiuni au fost necesare pentru ca ciuma să se îndepărteze.

După trecerea epidemiei, monahii au cerut ca icoana să se întoarcă în mănăstire. Ei au săvârșit o  priveghere de toată noaptea în cinstea icoanei, și au hotărât să o ducă în procesiune înapoi la mănăstire. Dar când se pregăteau să scoată icoana din biserică, au fost împiedicați de o furtună de zăpadă. Acest fapt s-a repetat de trei ori, și de aceea s-a decis ca sfânta icoană să rămână în Kazan pentru un timp.

Icoana s-a întors la Mănăstirea „Șapte Lacuri” abia în 1655.