În anul 1622, șahul persan Abbas (numit Abbas cel Mare) a cucerit Georgia. Multe odoare sfinte au fost furate și multe dintre ele au fost vândute în Persia negustorilor ruși. Astfel, icoana Maicii Domnului din Georgia a ajuns la un negustor pe nume Ștefan, care a păstrat-o cu sfințenie.

În Yaroslavl, negustorul Gheorghe Lytkin, în slujba căruia era trimis Ștefan în Persia, a avut o descoperire într-un vis despre obiectul sfânt găsit de Ștefan și i-a poruncit acestuia să-l trimită la Mănăstirea Chernogorsk, din episcopia Arkhangelsk, fondată în 1603.

Când Ștefan s-a întors în 1629 și i-a arătat icoana lui Gheorghe Lytkin, acesta și-a amintit de viziunea lui și a mers la periferia Dvinei, unde se află Mănăstirea Chernogorsk (numită astfel pentru că a fost construită într-un loc abrupt și întunecos, numit în vechime „muntele negru”. Mai târziu, mănăstirea și-a schimbat numele în Krasnogorsk.)

Icoana a fost preamărită acolo prin minuni. În 1654, în timpul epidemiei de ciumă, icoana a fost mutată la Moscova, iar cei care s-au rugat în fața ei au scăpat de moarte. Numeroasele copii ale icoanei confirmă cinstirea deosebită de care se bucură.

În 1658, cu binecuvântarea Patriarhului Nicon, a fost stabilită o zi de sărbătoare anuală pentru icoana Maicii Domnului din Georgia: ziua de 22 august. Slujba a fost scrisă în 1698 și tipărită în Moscova sub supravegherea lui Theodor Polykarpov.