ganduri de sinucidere

Întrebare pe tema sinuciderea

Am sentimente de vinovăție, atacuri de panică și gânduri negre. Ce pot face? Mi-e teamă de viitor!

Adron întreabă:
De câteva săptămâni mă confrunt cu o depresie legată de pierderea locului de muncă, la care am ținut foarte mult. M-am rugat lui Dumnezeu și mă rog să ies din această stare de deznădejde și de goliciune interioară, dar parcă nu mă aude nimeni. Oare am săvârșit păcate așa de mari, încât Dumnezeu nu mai vrea să mă asculte? Am mai remarcat un lucru. Când mă rog, nu pot să plâng, parcă sufletul este împietrit. Cu o noapte înainte de a renunța la serviciu, l-am visat pe... (citește toată întrebarea)
Răspuns:
Frate Adron, Încerc să vă fiu aproape în aceste momente grele prin care treceți, pomenindu-vă la Sfânta Liturghie. Vă îndemn să vă rugați și dumneavoastră și să fiți încredințați că Dumnezeu, chiar și prin astfel de momente mai dificile pe care le îngăduie în existența noastră, urmărește îndreptarea noastră. Sfinții Părinți au identificat o posibilă cauză a depresiei – starea continuă de nemulțumire față de viața noastră. Vă rog să căutați în propria existență... (citește tot răspunsul)
arhimandrit Mihail Daniliuc
Întrebare pe tema depresie

Am sentimente de vinovăție, atacuri de panică și gânduri negre. Ce pot face? Mi-e teamă de viitor!

Adron întreabă:
De câteva săptămâni mă confrunt cu o depresie legată de pierderea locului de muncă, la care am ținut foarte mult. M-am rugat lui Dumnezeu și mă rog să ies din această stare de deznădejde și de goliciune interioară, dar parcă nu mă aude nimeni. Oare am săvârșit păcate așa de mari, încât Dumnezeu nu mai vrea să mă asculte? Am mai remarcat un lucru. Când mă rog, nu pot să plâng, parcă sufletul este împietrit. Cu o noapte înainte de a renunța la serviciu, l-am visat pe... (citește toată întrebarea)
Răspuns:
Frate Adron, Încerc să vă fiu aproape în aceste momente grele prin care treceți, pomenindu-vă la Sfânta Liturghie. Vă îndemn să vă rugați și dumneavoastră și să fiți încredințați că Dumnezeu, chiar și prin astfel de momente mai dificile pe care le îngăduie în existența noastră, urmărește îndreptarea noastră. Sfinții Părinți au identificat o posibilă cauză a depresiei – starea continuă de nemulțumire față de viața noastră. Vă rog să căutați în propria existență... (citește tot răspunsul)
arhimandrit Mihail Daniliuc
Întrebare pe tema serviciu

Am sentimente de vinovăție, atacuri de panică și gânduri negre. Ce pot face? Mi-e teamă de viitor!

Adron întreabă:
De câteva săptămâni mă confrunt cu o depresie legată de pierderea locului de muncă, la care am ținut foarte mult. M-am rugat lui Dumnezeu și mă rog să ies din această stare de deznădejde și de goliciune interioară, dar parcă nu mă aude nimeni. Oare am săvârșit păcate așa de mari, încât Dumnezeu nu mai vrea să mă asculte? Am mai remarcat un lucru. Când mă rog, nu pot să plâng, parcă sufletul este împietrit. Cu o noapte înainte de a renunța la serviciu, l-am visat pe... (citește toată întrebarea)
Răspuns:
Frate Adron, Încerc să vă fiu aproape în aceste momente grele prin care treceți, pomenindu-vă la Sfânta Liturghie. Vă îndemn să vă rugați și dumneavoastră și să fiți încredințați că Dumnezeu, chiar și prin astfel de momente mai dificile pe care le îngăduie în existența noastră, urmărește îndreptarea noastră. Sfinții Părinți au identificat o posibilă cauză a depresiei – starea continuă de nemulțumire față de viața noastră. Vă rog să căutați în propria existență... (citește tot răspunsul)
arhimandrit Mihail Daniliuc

Conversație cu sfânta necunoscută ‒ Cuvioasa Parascheva salvează o tânără din Grecia de la sinucidere și o ajută să treacă bacalaureatul

Într-o seară, am renunţat cu totul la ideea de Dumnezeu, de exis­tenţă a lui Dumnezeu şi, plângând, ziceam: „Nu cred în Dumnezeu, nu cred că El există”. Aşa, plângând, am adormit, total deznădăjduită şi cu gândul ca a doua zi să fac ceea ce deja mi se fixase în cap: fie să le las pe toate baltă, fie să-mi pun capăt zilelor. În noaptea aceea, am visat că mă aflam într-o cameră mică, o chilie de maică, în care existau un pat călugăresc din lemn, fără saltea, şi o icoană. Locul era întunecat. Am intrat, deci, şi am văzut icoana înfățișând un chip de sfântă. M-am închinat la ea, iar când am sărutat icoana, chipul a zâmbit. În acea clipă a ieşit din icoană o tânără. Era îmbrăcată în negru, cu o năframă pe cap. Era nemaipomenit de frumoasă, foarte tânără, de o frumuseţe inimaginabilă. Mi-a spus: „Stai aici, ca să vorbim!”. Ne-am aşezat. Ziceai că mă cunoaşte, că este o cunoscută de-a mea, sora mea...