ispită

Ispitele sunt un leac amar

Dumnezeu trimite la început greutăți și încercări dureroase fiilor Săi, iar apoi le arată ce daruri le pregătește. Slavă lui Dumnezeu, Care prin leacuri amare ne învrednicește să ne desfătăm de sănătatea duhovnicească.

Adevărata dragoste ne inspiră să facem sacrificii pentru aproapele nostru

Bătrânul zicea: „Când fratele nostru face o greșeală, noi trebuie să-i suportăm ispita. Adevărata dragoste ne inspiră să facem sacrificii pentru aproapele nostru”.

Vom birui pe potrivnicul nostru prin răbdare

Să fim precum piatra de nicovală care, deși lovită, nu cedează, neprimind în noi înșine chipuri ale moliciunii sau împuținării sufletului sau akediei prin biciuirile ispitelor, ci loviți fiind, vom birui pe potrivnicul nostru prin răbdare.

Iubirea de argint aduce cu ea întotdeauna pizma

Cele mai multe necazuri și ispite se fac prin pierderea averilor. Dar ce poate să facă celor neagonisitori? Nimic. Să le ardă ogoarele? Nu le au. Să le strice animalele? Dar nu au nici din acestea. Să se atingă de cei dragi? Dar și de la aceștia și-au luat rămas bun demult. Așadar, neagonisirea este cea mai mare pedeapsă împotriva vrăjmașului și comoară de mult preț a sufletului.

Gândul la moarte ne ajută să nu mai păcătuim

Așa aflându-ne, nici nu vom păcătui, nici poftă de ceva nu vom avea, nici nu ne vom mânia asupra cuiva, nici nu vom învistieri ceva pe pământ; căci, ca unii care așteptăm să murim în fiecare zi, ne vom lipsi de câștiguri și toate tuturor le vom ierta.

Sfaturi pentru parcurgerea drumului duhovnicesc

„Fii mereu cu băgare de seamă la propriile-ți greșeli, nu judeca pe nimeni, stru­nește-ți limba și nu răspunde răului cu rău – aceasta este adevărata smerenie!”

Să te aștepți la ispite după ce primești un dar de la Dumnezeu

Gândiți-vă cât de mare trebuință avem de a lua aminte la noi înșine și a cerceta din fir a păr cele ce se întâmplă cu noi și înlăuntrul nostru, pentru a vedea de ce se întâmplă aceste lucruri și ce ne îndatorează ele să facem.

Și celor care stăteau în umbra și latura morții lumina le-a răsărit (Matei 4, 16)

Domnul nu Se dă ispitit. Inspiră teamă diavolului. Care pare că înțelege că nu e dinaintea unei prăzi ușoare. O va simți la maximum la momentul Golgotei când, crezând că înghite om, înghite Dumnezeu-Omul care îi este morții și iadului moarte. Înspre lecția aceea de pătimire suntem chemați să privim în zilele acestea. Ce sens ar fi avut Nașterea, Tăierea împrejur ori Botezul la Iordanul pocăinței, de nu s-ar fi împlinit desăvârșit în Înviere? Dar viețile noastre? Ce sens au dacă nu se împlinesc în Înviere, în așezare de-a dreapta Tatălui, acolo unde Hristos Domnul reașază veșnicia noastră?

Smerenia preface jignirile în cununi pentru viața veșnică

Vrei să fii următor al prietenilor lui Dumnezeu? Sau al celor plini de duhul vicleniei? Când simţi ispita să înjuri, gândeşte-te că eşti încercat. Astfel, vei merge de partea lui Dumnezeu, arătând îndelungă răbdare, sau vei alerga spre diavol, arătând mânie? Nu pierde ocazia să alegi partea cea bună. Pentru că ori îl vei folosi şi pe vrăjmaşul tău cu pilda blândeţii tale, ori vă veţi păgubi amândoi prin egoismul tău.

Sfântul Nicodim de la Tismana, întemeietorul Mănăstirilor Vodiţa, Tismana şi Prislop

Fiind în sudul Dunării, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, vine în Ţara Românească şi se aşază pe valea râului Vodiţa, unde exista o mică sihăstrie întemeiată de călugări vlahi. Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul domnitorului Vladislav-Vlaicu Vodă şi al sihaștrilor din partea locului, zideşte chilii şi biserică de piatră cu hramul „Sfântul Antonie cel Mare”, pe care o sfinţeşte în anul 1369.

Pagini