practicarea virtutilor

Dacă omul se smerește în fața lui Dumnezeu, întreaga creație se smerește dinaintea sa

„Adevărata smerenie se naște din cunoaștere, iar adevărata cunoaștere este rodul ispitirii”, cu alte cuvinte, ea vine prin lupta cu ispitele.

Omul, creat să devină asemenea cu Dumnezeu

Omul în schimb are trei funcțiuni sufletești: sentiment, rațiune și voință; apoi are conștiința morală, libertatea voinței, așadar posibilitatea de a alege între bine și rău. Având această zestre spirituală noi suntem responsabili de toate faptele pe care le săvârșim.

„Schimbați-vă perspectiva cu care priviţi lumea. Libertatea este una spirituală şi ea se câştigă prin virtute”

Dacă păstraţi această distanţă pe care Sfânta Scriptură ne-o dă faţă de lume, nu mai sunteţi sclavi. Să ştiţi că libertatea nu înseamnă că nu eşti servitorul cuiva sau că nu eşti în închisoare. Aşa că poţi să fii în închisoare şi să fii „foarte liber”, pentru că libertatea noastră este în Dumnezeu. Libertatea noastră este în Biserică, şi nu în instituţiile lumeşti. Libertatea este în Iisus Hristos, şi nu în stăpânii lumii acesteia.

Patimile pot fi biruite doar prin practicarea virtuţilor

Prin credinţă, mintea este întărită în cugetarea de Dumnezeu. Calea mântuirii este cea a unei permanente aduceri-aminte de Dumnezeu. Mintea despărţită de aducerea-aminte de Dumnezeu este ca peştele pe uscat.