Cercetați Sfânta Scriptură, unde totul este mântuitor. Citiți mai mult Noul Testament decât Vechiul Testament, pentru că prin el ne vorbește Hristos, care a înlocuit Legea cea veche prin una nouă, Legea harului. Dar nu renunțați nici la profeți și nici la psalmi, care sunt de o frumusețe extraordinară. Ce sună mai frumos decât: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” sau „Miluiește-mă, Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea”? Ați auzit vreodată ceva mai frumos decât acest psalm de pocăință? Toată psihologia omenirii este aici, în Psalmul 50. El cuprinde adâncul inimii noastre. Acest psalm ne duce în străfundul inimii noastre, unde vedem că întru păcate ne-am născut și întru fărădelegi ne-a zămislit maica noastră.

Aș dori să înțelegeți toți acest lucru și să vă schimbați puțin gândirea, să vă schimbați puțin perspectiva cu care priviți lumea. Dacă păstrați această distanță pe care Sfânta Scriptură ne-o dă față de lume, nu mai sunteți sclavi. Să știți că libertatea nu înseamnă că nu ești servitorul cuiva sau că nu ești în închisoare. Libertatea este una spirituală și ea se câștigă prin virtute. Așa că poți să fii în închisoare și să fii „foarte liber”, pentru că libertatea noastră este în Dumnezeu. Libertatea noastră este în Biserică, și nu în instituțiile lumești. Libertatea este în Iisus Hristos, și nu în stăpânii lumii acesteia.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu, 2009, pp. 64-65)