Preot Vasile Thermos

În educația copilului, roadele sunt pe măsura efortului depus

Pentru orice temă care priveşte educaţia, este nevoie de efort şi de implicarea personală a părintelui. Fără efort nu poate nimeni face educaţie. Cred că lucrurile sunt simple. Dar am mai spus că atât timp şi efort cât dă cineva, atât se va şi bucura mai târziu de rezultatele corectei educaţii a copiilor săi.

Momentul cel mai potrivit pentru a sta de vorbă cu copilul

Putem folosi şi în cazul comunicării cu copilul unele momente de destindere, cel mai adesea înaintea somnului. Şi aici remarc un lucru pe care îl facem des şi care nu este doar antipedagogic, dar şi dăunător sănătăţii: lăsăm copiii să meargă de la televizor direct la culcare, lucru care le afectează şi calitatea somnului şi nici nu-i lasă să se despovăreze de tensiunile zilei.

Cât comunicăm cu copilul nostru?

Tot ce dăm ca timp şi ca efort vom primi mai târziu, ca ajutor din partea copilului şi ca formare a lui, lucru care va avea consecinţe binefăcătoare asupra vieţii sale, dar de care ne vom bucura şi noi.

Comunicarea precară dintre părinți și copii

Am de multe ori sentimentul − și să ne referim doar la perimetrul nostru, să nu vorbim despre alţii − că părinţii vorbesc cu copiii lor doar pentru a-i certa, doar atunci când îi sancţionează, când îi acuză de ceva. Dacă nu există motiv pentru a-i pedepsi, sau sancţiona, sau îndemna spre îndreptare, nu comunicăm, nu avem nimic de spus, considerăm totul ca fiind de la sine înţeles, firesc...

Educația sexuală cere o raportare corectă la sexualitate

Modul în care educăm sexual este legat esenţial de modul în care trăim întregul complex al dragostei – nu doar latura sexuală – al dragostei ca părinţi şi ca soţi. Felul în care o trăim este cel care se transmite copiilor, pentru ca aceştia să dobândească aceeaşi poziţionare faţă de dragoste şi de sexualitate, care sunt legate. Și cu cât noi trăim şi cultivăm această legătură conjugală mai corect, cu atât ne şi raportăm mai corect la sexualitate. 

Televiziunea a ajuns un intermediar în legăturile dintre părinţi şi copii

Televizorul introduce păreri, diferite idei, stimuli, mesaje şi într-un fel de multe ori devine babysitter, are grijă de copii atunci când părinţii vor puţină linişte sau când au ceva de făcut.