Aş dori să ne oprim puţin asupra a ceea ce aţi spus, că facem multe greşeli ca şi creştini în educaţia sexuală pe care o oferim acasă. Ar trebui să vedem că Biserica Ortodoxă, chiar şi în rugăciunile de la cununie, este foarte „deschisă”, nu se teme să vorbească despre „înţelegerea sufletească şi trupească”. Aşa am putea vorbi şi noi copiilor noştri, cu cuvinte simple şi cu sinceritate. Ne-aţi dat multe idei cu care am putea începe o educaţie sexuală corectă, dar cred că părinţii care cred în Dumnezeu, care au duhovnic se pot sfătui cu acesta şi pot realiza multe cu copiii lor, ca să nu-i lase să se informeze greşit şi urât de la televizor, de la prieteni la şcoală. Când copiii cer adevărul de acasă, să nu tăiem dialogul – de multe ori facem asta cu o simplă privire sau cu schimbarea subiectului, în timp ce, dacă ne-am informa şi noi corect, dacă am ţine minte cele ce ne-aţi spus şi am cere ajutorul lui Dumnezeu, cred că am reuşi destul de bine.

Şi cel mai important este că, dacă se vor informa corect prin educaţia sexuală primită, copiii noştri nu vor mai trebui să se informeze despre metodele profilactice împotriva SIDA, deoarece vor înţelege corect că sexualitatea este o funcţie sacră, ceva înalt şi important, care nu trebuie coborât atât de jos, încât doar să pierdem şi să nu câştigăm nimic. Este de ajuns să privim la toţi aceşti oameni care s-au lăsat pradă instinctului sexual ca să-i ducă unde vrea, unii folosind filme pornografice, alţii reviste, şi care au ajuns să aibă probleme psihice. Poate aţi dori să încheiem cu un sfat către părinţi.

Pur şi simplu, subliniez ceea ce am zis mai devreme, că educaţia sexuală nu este sub nici un chip un subiect separat de restul vieţii şi că educaţia nu trebuie să fie doar tehnică, nu trebuie să se rezume la informaţii şi cunoştinţe, deşi şi acestea sunt necesare. Modul în care educăm sexual este legat esenţial de modul în care trăim întregul complex al dragostei – nu doar latura sexuală – al dragostei ca părinţi şi ca soţi. Felul în care o trăim este cel care se transmite copiilor, pentru ca aceştia să dobândească aceeaşi poziţionare faţă de dragoste şi de sexualitate, care sunt legate.

Și cu cât noi trăim şi cultivăm această legătură conjugală mai corect, cu atât ne şi raportăm mai corect la sexualitate. Trăind dragostea aşa cum ne învaţă Biserica, trăim şi sexualitatea asa cum e înţeleasă în Biserică, şi putem inocula copiilor noştri necesitatea de a lega aceste două elemente indestructibile, pe care astăzi lumea le desparte.   

(Preot Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 76-78)