Părintele ar trebui să se ocupe mai mult de copil şi să îi ofere alte ocazii de a-şi petrece timpul pe care ar vrea să-l petreacă la televizor (n. r. calculator, tabletă, telefon). Şi-mi amintesc de o întâmplare. O fată mi-a spus că mai demult voia să meargă la o petrecere a copiilor de la şcoală. Când a auzit tatăl de petrecere, i-a spus că luase bilete la teatru, la o piesă foarte frumoasă, dar care era la aceeaşi oră cu petrecerea. „A, sigur că prefer teatrul dacă mă duci tu.” Şi acest tată nu era aşa cultivat, dar o iubea mult şi era interesat de binele ei. De multe ori e nevoie să jertfim distracţia noastră, odihna noastră, timpul nostru şi să vorbim mai mult cu copiii, să ne preocupăm de ei, să ieşim împreună cu ei.

Aveţi dreptate, şi merită efortul. Adică aici avem alt orizont de alegere. Trebuie să înţelegem că azi copiii noştri se hrănesc sufleteşte numai de la televizor, oricum foarte mult, şi de multe ori este o scăpare din starea de plictiseală. Dacă însă au ceva mai interesant de făcut, mai plăcut, vor privi mai puţin la televizor (n. r. calculator, tabletă, telefon etc.).

Deci nu este o temă care se rezolvă numai prin interdicţii, numai cu punerea sub cheie. Şi există atâtea povestiri interesante, există şi casete – acum şi dvd-uri – nu este rău ca familia să închirieze şi să vizioneze împreună cu copiii lucruri potrivite lor. Dar aici e nevoie de atenţie şi să nu considerăm potrivit orice este de închiriat. E nevoie de efort, ca în orice problemă.

Adică, pentru orice temă care priveşte educaţia, este nevoie de efort şi de implicarea personală a părintelui. Fără efort nu poate nimeni face educaţie. Cred că lucrurile sunt simple. Dar am mai spus că atât timp şi efort cât dă cineva, atât se va şi bucura mai târziu de rezultatele corectei educaţii a copiilor săi.

(Preotul Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 118-119)