Sfanta Lingurita

Mitropolitul Nicolae al Mesoghiei şi Lavreoticii: „Este, oare, cu putință, ca Dumnezeiasca Împărtășanie să devină pricină de boală?”

Este oare cu putință ca dumnezeiasca Împărtășanie să devină pricină de boală sau chiar de cea mai mică vătămare? Este oare cu putință ca Trupul și Sângele Domnului și Dumnezeului nostru să ne pângărească trupul și sângele? Este oare cu putință ca experiența zilnică de două mii de ani să fie atinsă de raționalismul și de superficialitatea vremilor noastre?

Cum ne putem gândi că „Acela Care tămăduiește toată boala” ar putea transmite El vreo boală?

Folosirea linguriței are avantajul de a permite o împărtășire comună, cu Trupul și Sângele lui Hristos reunite, carnea și sângele nefiind despărțite într-un organism viu, ci rămânând în simbioză. În același timp, folosirea linguriței evită o împărtășire a credincioșilor cu mâini care nu sunt curate, sau ca aceștia să le folosească apoi, după ce au atins cu ele Trupul lui Hristos, în scopuri profane.

E nevoie de mai multe lingurițe pentru Sfânta Împărtășanie?

Există creștini care se tem să se împărtășească cu Preacuratele Taine pentru a nu lua microbi. Dacă era într-adevăr așa, nu ar fi trăit nimeni dintre preoți, deoarece, la sfârșitul Sfintei Liturghii, aceștia consumă ce a mai rămas în Sfântul Potir după ce s-au împărtășit poate sute de creștini cu diverse boli. Și totuși, nici un preot nu a pățit niciodată nimic. Trupul și Sângele Domnului sunt „foc curățitor”.