singur in mijlocul oamenilor

Singurătatea – între însingurare în mijlocul mulțimii și căutarea lui Dumnezeu

Mulțimea distragerilor specifice perioadei contemporane are un efect bizar. Între prieteni, cunoștințe și nenumăratele persoane care ne înconjoară – mai ales în marile aglomerări urbane –, între televizor, radio și internet, mereu ocupați, mereu surescitați, descoperim, în momentele grele, că experimentăm singurătatea în mijlocul mulțimii, acel paradox care ne demonstrează că nu este suficientă existența altcuiva în preajmă (real sau virtual) pentru a ne ajuta să simțim cu adevărat binefăcător prezența sa. Dimpotrivă.

Cum să biruiești teama și sentimentul singurătății?

Întrebarea referitoare la izolare, la a fi singur în mijlocul mulţimii, neînţeles, fără prieteni, fără un umăr pe care să-ţi pui capul se poate transforma în: cum o să-mi asum singurătatea? Ce voi face în singurătate?

Când înțelegi că nu toată singurătatea e rea, descoperi bucuria singurătății firești

În fiecare seară aveam nevoie să merg la o altă întâlnire, să fac parte dintr-un alt grup, căci trebuia să fiu integrat undeva. Permanent îmi schimbam masca. Cu toate acestea, acum, retrăgându-mă în sinea-mi, încep să trăiesc, să conştientizez că sunt un copil al lui Dumnezeu, pentru a-mi descoperi identitatea unică şi de neînlocuit, chipul meu, persoana mea. Încep să observ lucrarea patimilor. Pot să-mi văd puterile şi limitele.

Singurătatea, între naufragiul personal și drum al virtuților

Deși trăim astăzi într-o societate în care oamenii par să se afle în comuniune cu semenii lor prin intermediul a diferite mijloace și metode, totuși tot mai mulți dintre noi se plâng de singurătate. De ce? Pentru că nu multitudinea prietenilor virtuali ne vindecă de această boală a lumii contemporane, nu numărul, uneori impresionant, de contacte telefonice aglomerate în agendele smartphonurilor noastre ne scapă de izolare. Importantă rămâne calitatea prietenilor şi a interacțiunilor inițiate cu ei.