Aducerea aminte de moarte este de mare folos, că smereşte pe om şi ne dă râvnă pentru rugăciune şi uneori şi lacrimi.

Să meargă fraţii din mănăstire mai des în cimitir şi să vorbească cu cei morţi, că ei îi vor învăţa cam aşa: „Ce eşti tu azi, am fost noi ieri. Și ce suntem noi azi, vei fi tu mâine!”

Acest cuvânt este foarte adevărat şi poate fi de folos. Să lăsăm grijile cele trecătoare, vorba multă, mândria, prietenia cu cei lumeşti şi să ne rugăm mai mult.

Este de folos celor mai tineri şi tuturor să citească zilnic din Noul Testament, Vieţile Sfinţilor şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, ca încetul cu încetul să le urmeze şi viaţa.

(Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie duhovnicul, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1993, p. 58-59)