Adu-ți aminte, nerecunoscătorule....!
Adu-ţi aminte, orbule şi nerecunoscătorule, de câte ori ţi-a ajutat această rugăciune şi te-a izbăvit de nevoi!
El scoase cartea din buzunar şi începu să citească o prea frumoasă istorioară despre un oarecare om evlavios cu numele Agatonie. Acesta fusese învăţat încă din copilărie de pioşii săi părinţi să rostească în fiecare zi, în faţa icoanei Maicii Domnului, rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te...” şi celelalte. O spunea zilnic. Mai târziu, când ajunsese bărbat împlinit, începu să ducă o viaţă de sine stătătoare şi, năpădindu-l grijile şi interesele vieţii, rostea din ce în ce mai rar rugăciunea învăţată de la părinţi, iar în cele din urmă o părăsi de tot.
Într-o seară a primit în casa lui un pelerin, care i-a spus că e pustnic în Tebaida şi că a avut o vedenie în care i se poruncea să meargă la Agatonie ca să-l mustre pentru că a părăsit rugăciunea Maicii Domnului. Agatonie îi răspunse că pricina pentru care a lăsat rugăciunea este că mulţi ani a rostit această rugăciune şi n-a aflat nici un folos. Atunci pustnicul îi zise: „Adu-ţi aminte, orbule şi nerecunoscătorule, de câte ori ţi-a ajutat această rugăciune şi te-a izbăvit de nevoi! Aminteşte-ţi cum, pe când erai un băieţandru, ai scăpat de la înec într-un chip minunat! Adu-ţi aminte cum o boală molipsitoare i-a dus la groapă pe mulţi din vecinii tăi, iar tu ai rămas nevătămat! Îţi aminteşti cum, călătorind odată cu un prieten, aţi căzut amândoi din căruţă? El şi-a frânt piciorul, iar tu n-ai suferit nimic. Nu ştii oare că un tânăr, pe care-l cunoşti şi care era sănătos, zace acum slăbit de boală, iar tu eşti sănătos şi nu simţi nici o durere?”
După ce i-a adus aminte de multe fapte minunate, în cele din urmă i-a spus lui Agatonie: „Să ştii că toate aceste nenorociri au fost înlăturate de la tine prin Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru scurta rugăciune prin care tu în fiecare zi îţi îndemnai sufletul spre unirea cu Dumnezeu... Ia seama dar, continuă să te rogi mai departe şi nu lăsa această rugăciune ce se face spre slava împărătesei Cerului, atâta timp cât încă nu eşti părăsit de Ea”.
(Pelerinul rus, Ed. Bunavestire, Bacău, 2008, p.115 )
„Aș vrea ca Maica Domnului să mă țină și pe mine în brațele ei așa cum Îl ține pe Hristos”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro