Autocunoaşterea

Autocunoaşterea este forma adevărată de autostăpânire a omului şi în consecinţă adevărata libertate şi inteligenţă a omului, adevărata viaţă duhovnicească.

„Păstrează-ţi conştiinţa în inima ta şi adună-ţi acolo toate puterile sufletului şi ale trupului, spunea Sfântul Teofan”. „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul  tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10, 27).

Acest lucru poate fi obţinut doar dacă ne concentrăm puterile sufletului pe o singură dorinţă, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, aşa scria Nichifor despre viaţa Sfântului Teodosie (Filocalia vol. 4). Ceea ce doreşte el să ne arate este necesitatea concentrării puterilor sufleteşti în inimă. Aceste puteri sunt: cugetul, voinţa şi simţurile. Acest lucru implică trezvia, cumpătarea şi autocunoaşterea.

Sfântul Teofan ne clarifică problema autocunoaşterii: „Autocunoaşterea este forma adevărată de autostăpânire a omului şi în consecinţă adevărata libertate şi inteligenţă a omului, adevărata viaţă duhovnicească. Toată lucrarea duhovnicească şi ascetică în general ar trebui întreţinută de această cetate numită-autocunoaşterea şi autostăpânirea.”

Acest lucru este amintit şi în Sfânta Scriptură, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17, 21). „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 6).

Oamenii au o conştiinţă sporită. Sfântul Teofan compară autocunoaşterea cu un om care se afla într-un cerc. Sfântul Teofan spunea: „un om care se află în centrul unui cerc poate vedea tot ce se întâmplă în jurul său în acelaşi timp. În schimb cel care se îndepărtează de centru cercului poate vedea doar ce este în faţa sa.”

Autocunoaşterea este foarte importantă pentru un creştin-ortodox deoarece ea ne ajută să ne pregătim pentru lupta duhovnicească pe care o avem de dus cu patimile, cu păcatul, cu răul, cu gândurile. Autocunoaşterea implică aceste lucrări duhovniceşti care ne ajută să creştem sufleteşte: cititul cărţilor sfinte-bisericeşti, contemplarea divină, rugăciunea şi lupta duhovnicească.

Ultimele din categorie