cunoașterea de sine

Dacă îmi recunosc patimile, am șansa de a le îndepărta

Atunci când te mânii sau cazi în osândire, e firesc să te mâhnești, pentru că ai căzut, dar trebuie să te și bucuri, pentru că ți s-a dezvăluit neputința. Atunci te vei lupta ca să te izbăvești de ea.

„Parcă-i un făcut! Dau toate necazurile peste mine!”

Doar vedeţi că ni se întâmplă deseori acelaşi fel de ne­caz. Spunem: „Parcă-i un făcut!”. E chiar „un făcut!”. Este un fel al meu de a face lucruri care provoacă o anumită situaţie. Asta trebuie să descopăr. Asta trebuie să învăţ.

Când și cum a apărut rugăciunea inimii?

Dar făcându-l pe om, a zidit Dumnezeu în el o cămară de nuntă în care, intrând, omul să-L poată oricând întâlni pe Creatorul său şi să-I audă glasul. Acest loc înalt este inima omului şi de fiecare dată când omul coboară aici pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, în casa Sa are loc o întâlnire care se numeşte Rugăciune.

Omul smerit nu se tulbură din cauza defăimării

Rădăcina şi temelia tuturor faptelor bune este smerenia şi, fără de aceasta, toate celelalte nu te folosesc nicidecum şi trebuie să cugeți că eşti mai netrebnic decât toate zidirile cerului şi ale pământului şi nevrednic chiar de hrana pe care o mănânci.

Lupta cu propria păcătoşenie este cea mai grea luptă de pe pământ

Dacă nu ducem această luptă sau o ducem fără vlagă şi credinţă, poticnindu-ne la tot pasul, păcatele noastre ne vor însoţi în viaţa de după moarte, de dincolo de mormânt.

Primul pas spre vindecarea de patima desfrânării

Curăţia este o stare a inimii la care se ajunge prin înfrânarea poftelor trupeşti şi prin refuzarea ispitelor ce vin prin gânduri şi dorinţe. Patima desfrâului îl asaltează pe om din tinereţe şi nu se stinge decât atunci când vor fi înfrânate celelalte vicii. De aceea, lupta împotriva desfrânării se dă pe două fronturi, adică în trup şi în suflet.

Care este cel mai mare prejudiciu pe care ni-l aduce neatenția?

Cel mai mare prejudiciu al neatenţiei este acela că dezvoltarea duhovnicească a omului este complet stagnată.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Să ne facem timp pentru rugăciune!

Chiar dacă simţim că rugăciunea noastră nu este fierbinte, că nu ne putem concentra, că sufletul este risipit, totuşi să ne rugăm, să ne rugăm cum putem, căci vom ajunge să ne rugăm cum trebuie. Este absolut necesar ca fiecare creştin să-şi facă un program de rugăciune, aşa cum îşi face program pentru treburile zilnice.

Dacă omul nu se ocupă de sine, diavolul îi va da de lucru să se preocupe de alții

Dacă ți-ai fi știut boala ta, nu te-ai fi preocupat de boala altora. Nu spun să nu participi la durerea lor, ci să nu te preocupi de greșelile lor. Dacă omul face lucrare în el însuși, atunci se cunoaște și pe sine și-l cunoaște și pe celălalt.

Când e mai bine să taci, decât să vorbești?

Cercetează bine toate lucrurile care-ţi vin în inimă a le vorbi, înainte ca ele să treacă pe limbă şi vei afla multe cărora e mai bine să nu le dai drumul din gură. Dar în legătură cu aceasta să ştii că și din cele ce ţi se par bune de spus sunt multe care e mai bine a le îngropa în tăcere. De aceasta îţi vei da seama după ce va trece acea convorbire.

Pagini