cunoașterea de sine

„Doamne, arată-mi inima mea!”

Cu această „aflare” s-a mântuit si vameşul. Când ai ajuns la „aflarea” aceasta, Duhul Sfânt te duce mai departe, în faţa iubirii lui Dumnezeu.

Provocările relației cu părinții cărora le este greu să admită maturizarea propriilor copii

Am putea constata că simple amănunte – cum ar fi vorbitul tare la telefon, datul televizorului la maximum, obiceiurile alimentare diferite –, repetate în timp, creează o stare de iritare reciprocă, o permanentă confruntare pentru impunerea propriilor obiceiuri şi par să intre în contradicţie cu afecţiunea dintre părinte și copilul ajuns adult, afecțiune de care ambii erau atât de siguri până în prezent.

„Învăţăm să ne iubim din modul în care părinţii se iubesc pe sine şi din modul în care reușesc ei să ne iubească”

Mesajul „nu merit să fiu iubit” va conduce la o ignorare sau negare a nevoilor proprii, la neglijare sau chiar la autodistrugere ‒ sunt atâţia oameni care se îmbolnăvesc muncind, care se droghează, se automutilează, se otrăvesc sau nu îşi tratează afecţiunile, motivând că „tot trebuie să moară odată”. Sunt cei care uită că toți avem datoria de a ne purta de grijă, pentru că trupul ne este cu adevărat „templu al Duhului Sfânt”.

Dezvoltarea atenției interioare la copii

Concepţia potrivit căreia viaţa interioară a copiilor trebuie să fie în mod constant plină de fantezii ridicole şi simulări de tot felul este o concepţie greşită, ca şi aceea conform căreia adulţii trebuie să le alimenteze mereu asemenea închipuiri pentru a le dezvolta imaginaţia şi creativitatea.

Mai întâi, cunoaşte-te pe tine însuţi şi nu vei mai osândi pe nimeni

Nu încercaţi să vă vedeţi drepți și fără greșeală, ci întotdeauna cereţi: „Dăruieşte-mi, Doamne, să-mi văd greşelile mele şi să nu-l osândesc pe fratele meu!”.

(Video) Cum pot să simt prezența lui Dumnezeu?

„Nu-L descoperim pe Dumnezeu decât înăuntrul nostru, în subiectivitatea noastră, cât suntem prezenți la noi înșine.”

„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”

Păcatul atrage prin dulceaţă, iar apoi chinuie prin amărăciune făcătoare de stricăciune. Şi iată, lumina minţii s-a întunecat în tine; şerpii patimilor te muşcă şi apăsarea unei nemulţumiri cât se poate de mari te chinuie. Aşadar, intră în tine însuţi, adună gânduri mântuitoare şi îngrijeşte-te să sfărâmi prin ele inima ta cea învârtoşată, înalţă-te la cer, coboară-te în cele mai dedesubt; priveşte-te pe tine însuţi şi priveşte în jurul tău.

Rolul tatălui în educația copiilor

Observaţi comportamentul liniştit al taţilor atunci când micuţii lor cad. Nu-i îndepărtează pe copii din locurile (aparent) periculoase, ci îi ajută să depăşească dificultăţile. Îi încurajează în loc să-i oprească, să-i tragă deoparte. Iată, acesta este felul masculin de reacţie, care lipseşte în educaţia băieţilor de astăzi.

Există „aleși” care au o „înclinație” specială pentru viața duhovnicească sau monahism?

Ceea ce Dumnezeu încununează nu e darul Lui, ci alegerea noastră liberă, faptul că alegem de la noi înșine să facem binele, nu constrânși de vreun har, ci numai din voie liberă. Și această voie și alegere libere sunt răsplătite de Dumnezeu ca faptă bună.

Să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne corectăm neajunsurile

Omul este făcut „drept” și trebuie să fie astfel, părăsind viclenia păcatului; trebuie să taie patimile, iar nu mâinile și picioarele, să scoată patimile, iar nu ochii. „Din inimă ies gânduri rele” – ochiul viclean (Matei 15, 19); toate acestea trebuie tăiate, smulse din rădăcină, cu ajutorul harului lui Dumnezeu.

Pagini