cunoașterea de sine

Pe Dumnezeu să-L căutăm în inima noastră, nu în afara ei

Să Îl căutaţi în fiecare zi pe Domnul, însă înlăuntrul inimii voastre, nu în afara ei. Dar ca să-L aflaţi pe Domnul, smeriţi-vă până la pământ, pentru că El se scârbeşte de cei mândri, pe când pe cei smeriţi cu inima îi iubeşte şi îi cercetează.

Împlinirea prin iubire este scopul principal al căsătoriei

Este important dacă aveţi o imagine clară despre ce va să fie, atât cei necăsătoriţi, cât şi cei căsătoriţi. Împlinirea prin iubire este scopul principal al căsătoriei, şi după aceea naşterea de fii, iar după aceea într-ajutorarea.

Patru trepte care-l apropie pe om de Dumnezeu

Prin unire cu Dumnezeu în dragoste, depărtarea se scurtează cu totul și o dată cu aceasta și cuvintele și cugetările își pierd rostul.

Suferința sfâșietoare care ne curge prin vene

Întreaga noastră civilizație, cu noile ei tehnologii care se întrec una pe alta, este îndreptată să ascundă acest plâns, să ne facă să credem că plânsul nu există. Dar lacrimile se varsă necontenit și o grămadă de oameni își trăiesc adevărata condiție, aflându-se în cele mai sincere, cele mai sfâșietoare momente ale vieții lor.

Coboară în adâncul sufletului tău

O, Mire al Cerului, când oare vreun om îndrăzneşte să se cufunde în propriul său suflet! Cel ce îndrăzneşte se cufundă prin adâncurile lumii şi iadului, în drum spre cetele albe ca zăpada ale îngerilor, care te înconjoară ca pe un veşmânt.

La ce e bună tăcerea monahilor?

Cuvintele pe care nu le-am spus Sunt tot atâtea trepte ce pogoară Cu sufletul tot mai adânc m-am dus, Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.

Bun lucru e mânia, dacă o întrebuințăm corect!

Conștientizând că ne cuprinde mânia, alegând să o aducem în fața lui Dumnezeu și cerându-I Lui să o ridice de la noi, mânia își pierde puterea asupra noastră.

Nimic nu aduce fericire precum iubirea cea adevărată

Toți ne dorim să fim iubiți și să iubim.

Care este cel mai mare prejudiciu pe care ni-l aduce neatenția?

Cel mai mare prejudiciu al neatenţiei este acela că dezvoltarea duhovnicească a omului este complet stagnată.

„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”

Păcatul atrage prin dulceaţă, iar apoi chinuie prin amărăciune făcătoare de stricăciune. Şi iată, lumina minţii s-a întunecat în tine; şerpii patimilor te muşcă şi apăsarea unei nemulţumiri cât se poate de mari te chinuie. Aşadar, intră în tine însuţi, adună gânduri mântuitoare şi îngrijeşte-te să sfărâmi prin ele inima ta cea învârtoşată, înalţă-te la cer, coboară-te în cele mai dedesubt; priveşte-te pe tine însuţi şi priveşte în jurul tău.

Pagini