cunoașterea de sine

Cea mai mare fiară este sinea noastră

Dacă am vedea ce izbucnește din noi și ce gândește mintea noastră, atunci am conștientiza că suntem mereu vinovați față de Dumnezeu și că-L mâhnim neîncetat.

Provocările relației cu părinții cărora le este greu să admită maturizarea propriilor copii

Am putea constata că simple amănunte – cum ar fi vorbitul tare la telefon, datul televizorului la maximum, obiceiurile alimentare diferite – repetate în timp, creează o stare de iritare reciprocă, o permanentă confruntare pentru impunerea propriilor obiceiuri şi par să intre în contradicţie cu afecţiunea dintre părinte și copilul ajuns adult, afecțiune de care ambii erau atât de siguri până în prezent.

Necazurile sunt scrisori de la Dumnezeu

El este cel ce le îngăduie pentru ispășirea unor păcate ale noastre. Niciodată să nu învinovățim pe nimeni, ci totdeauna noi să ne socotim vinovați de ceea ce ni se întâmplă. Și să nu ne mirăm.

„Doamne, cum mă vei mântui? Sunt atât de păcătoasă, cum să mă mântuiesc?”

Pentru mine, această icoană a avut o mare rezonanță lăuntrică. Ai putea să taci pur și simplu și să stai îndelung înaintea ei și doar inima să se roage, uneori chiar fără cuvinte.

„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”

Păcatul atrage prin dulceaţă, iar apoi chinuie prin amărăciune făcătoare de stricăciune. Şi iată, lumina minţii s-a întunecat în tine; şerpii patimilor te muşcă şi apăsarea unei nemulţumiri cât se poate de mari te chinuie. Aşadar, intră în tine însuţi, adună gânduri mântuitoare şi îngrijeşte-te să sfărâmi prin ele inima ta cea învârtoşată, înalţă-te la cer, coboară-te în cele mai dedesubt; priveşte-te pe tine însuţi şi priveşte în jurul tău.

Adevărata cunoaștere de sine înseamnă și adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu

În filosofia sa, Sfântul Isaac pune mare accent pe cunoașterea de sine. „Cel ce s-a învrednicit a se vedea pe sine”, spune el, „este mai mare decât cel ce s-a învrednicit a vedea îngeri”.

Ceva este zdrobirea inimii, altceva cunoașterea de sine și altceva smerenia

Zdrobirea naște din cădere, căci cel care cade se zdrobește și apoi începe să se roage, cu neîncredere în sine dar cu lăudabilă încredere în îndurarea lui Dumnezeu, sprijinindu-și neputința în toiagul nădejdii și gonind prin acesta câinile deznădejdii.

Rolul tatălui în educația copiilor

Observaţi comportamentul liniştit al taţilor atunci când micuţii lor cad. Nu-i îndepărtează pe copii din locurile (aparent) periculoase, ci îi ajută să depăşească dificultăţile. Îi încurajează în loc să-i oprească, să-i tragă deoparte. Iată, acesta este felul masculin de reacţie, care lipseşte în educaţia băieţilor de astăzi.

Pregătirea și calitățile necesare duhovnicului

În cazul Mărturisirii, preotul operează asupra sufletelor celor încredințați spre mântuire, iar acesta nu este un lucru ușor, căci aceeași atenție se cuvine să se dea pregătirii pentru săvârșirea Tainei Spovedaniei, ca și pentru săvârșirea Euharistiei.

La ce e bună tăcerea monahilor?

Cuvintele pe care nu le-am spus Sunt tot atâtea trepte ce pogoară Cu sufletul tot mai adânc m-am dus, Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.

Pagini