Amintindu-ți că vrăjmașul este cel ce a năvălit asupra ta, ca să te împiedice chiar de la început să mergi pe calea mântuirii, luptă-te prin rugăciuni scurte (cel mai bine cu Rugăciunea lui Iisus), prin răbdare, prin osteneală, prin ascultare. Iar lucrul de căpetenie este să nu clocești gânduri de felul „ce bine trăiam înainte”, „puteam să mă mântuiesc și acasă, puteam să-mi aranjez și eu viața ca toți ceilalți” și așa mai departe. Alungă aceste gânduri, fiindcă de la asemenea gânduri în inimă apare o stare apăsătoare. Dacă nu le poți alunga, începe să te gândești că puteai (și se poate încă fără mare greutate) să ajungi în închisoare, pe cinci sau pe zece ani. Zugrăvește-ți în culori cât mai reale tabloul acelei vieți, iar viața pe care o duci acum ți se va părea, pe lângă aceea, un Rai. În situația ta doar știi că este foarte ușor să greșești, să fii pus sub acuzare și să cazi sub incidența unei legi dure.

Domnul te-a miluit, așa că acum mulțumește-I pentru asta și pentru toate, și în primul rând pentru că te-a ales să-I fii prieten. Rabdă, draga mea; când te vei liniști, atunci vei putea să te vezi în lumina corectă pe tine însăți și pe cei din jur. Iar deocamdată vezi totul într-o lumină mincinoasă, cum îți arată vrăjmașul.

Nu osândi pe nimeni. Ascultă de cei mai mari și împlinește fără cârtire ce ți se spune. Dacă ai timp liber, citește în duh de rugăciune Psaltirea sau Evanghelia. Străduiește-te peste tot să faci cu luare-aminte, din toată inima, Rugăciunea lui Iisus. (Cuviosul Nikon Vorobiov, Scrisori către fiii duhovnicești, extrase din cartea Ne-a fost lăsată pocăința)

(Akedia, fața duhovnicească a deprimării – Cauze și remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia. Cartea Ortodoxă, București, 2010, pp. 194-195)