Omul se află în cea mai bolnavă stare cu putin­ţă. Se întâmplă - zicea Sfântul Tihon în chilia sa din Zadonsk - ca omul să cadă în mâinile tâlha­rilor, să fie dezbrăcat de ei şi bătut crâncen. Acelaşi lucru l-a suferit neamul omenesc după că­derea de la Dumnezeu şi încălcarea sfintelor Lui porunci: a căzut în mâinile diavolilor ca în mâi­nile unor tâlhari care l-au dezbrăcat de hainele lui cele sfinte şi ţesute de Dumnezeu, fiind rănit cumplit... Atât de grele erau rănile lui, că nimeni nu le-a putut şi nu le poate tămădui.

A trebuit ca Ziditorul Însuşi să vină la zidirea Sa cea rănită de vrăjmaş şi să-l vindece pe cel pe care nici o altă putere nu putuse să-l vindece — şi a venit, a venit în chip omenesc la omul cel rănit şi pe jumătate mort...

Să ne  cunoaştem rănile şi să suspinăm către Hristos, pentru ca El să ne vindece.

(Preasfinţitul Ieremia Zăvorâtul, Reţetar Duhovnicesc sau Doctorie duhovnicească adunată din lume, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, p. 47)