Părintele Sofronie a făcut următoarea observație unui ucenic de-al său în timp ce erau împreună în curtea mănăstirii îngrijindu-se de construcția noii biserici: „Este un lucru anevoios să zidești astăzi un altar de jertfă. Aceasta va asmuți toți demonii”. A continuat apoi cu o anecdotă pe care o știa din Rusia:

„O persoană a ajuns în iad și voia să zidească acolo o biserică pentru a se putea ruga. Cu toate păcatele sale, Îl iubea pe Dumnezeu și voia să se roage. Așa că a început să caute un loc pentru a săpa fundația. Atunci a venit un demon la el și l-a întrebat ce are de gând să facă. Atunci el a răspuns: << Vreau să construiesc o biserică pentru a mă ruga>>. Acest răspuns l-a bulversat pe demon, căci nu era cu putință să zidești o biserică în iad. Așa că a încercat să-l împiedice să facă acest lucru, dar nu a reușit, așa că a chemat în ajutor și alți demoni, dar nici aceștia n-au reușit să-l oprească. Atunci l-au chemat pe stăpânul lor după care au adunat acolo o legiune de demoni pentru a-l arunca afară din iad pentru a nu putea zidi acolo o biserică”.

După care, părintele Sofronie a concluzionat: „Tot la fel, noi zidim biserici pentru a transforma iadul în rai, dar, dacă nu reușim, cel puțin nu vom fi primiți în iad de demoni”.