Cu cât alegem să ne apropiem de Dumnezeu, cu atât stă diavolul mai departe de noi
Demonul, nematerialnic fiind, umblă prin văzduh și de acolo observă în deplină siguranță intenția omului, de unde și încotro și în care dintre lucruri își aruncă mintea.
Pentru aceea, iubiți frați, să nu trăim cu răutate, ci să ne sârguim să îmbrățișăm simplitatea Cuvântului, fiindcă, fără voința noastră liberă, mă refer la aplecarea liberei noastre alegeri, diavolul nu poate cu niciun chip să se apropie de noi. Fiindcă are grosolănia tâlharului și a furului, deși poartă chip nematerialnic. Căci furul sau ucigașul își întinde cursele în chip nevăzut, pentru ca să-i prade pe călători într-o ambuscadă nebănuită de ei. Așa și începătorul răutății, demonul, nematerialnic fiind, umblă prin văzduh și de acolo observă în deplină siguranță intenția omului, de unde și încotro și în care dintre lucruri își aruncă mintea.
Dacă îl vede pe om că se pleacă spre bine, îndată se retrage și nu poate să se apropie de el. Dar dacă iarăși îl vede atașându-se de răutate și înclinând spre rău, se sălășluiește în el și se face slujitor al voinței lui celei rele aplecate spre cele rele și toate câte voiește le face prin deprinderea spurcată a omului aceluia, fiindcă cele pe care mai înainte nu le putea nicidecum lucra, nematerialnic fiind, îndată le lucrează împotriva firii, prin vasul materialnic al omului aceluia. Așa cum iarăși și omul lui Dumnezeu, prin lucrarea poruncilor, primind Duh dumnezeiesc și apropiindu-se în întregime de Dumnezeu, poate să săvârșească și să lucreze cele mai presus de fire, având pe Hristos vorbind în el.
(Sfântul Calist I, Patriarhul Constantinopolului, Omilii la Schimbarea la Față, împotriva lui Gregoras, traducere de Laura Enache, Editura Doxologia)
Prin osteneală și ajutor de la Dumnezeu ne izbăvim de slava deșartă
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro