Dacă nu ne vom osârdui să cerem cu smerită cugetare de la Bunul Dumnezeu să ne lumineze mintea, să ne întărim în dragostea cea adevărată între noi, să știi că ne dărâmăm. Dacă fiecare vrea să-și facă voia, n-o să ajungem bine. Ispitele sunt multe, și noi, dacă căutăm să ne facem voia noastră, suntem dărâmați. O dată, de două ori, de trei, de o sută de ori n-o să ne răstoarne, dar dacă nu ne osârduim, cerând ajutorul lui Dumnezeu prin smerita cugetare ca să ne îndreptăm, atuncea e rău de noi. Să ne osârduim să avem dragoste între noi, că dacă n-ai dragoste...

Ce greutate este să ai dragoste? Dragostea acoperă mulțime de păcate, dar vezi cât e de ușor de avut dragoste și totuși cât de mult ne-o ascunde Satana ca să n-o avem în fața noastră! Pe când Sfântul Apostol Pavel ne spune destul de clar: „De-aș vorbi în limbi îngerești și omenești, dar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. De-aș ști toate tainele – toate tainele cele duhovnicești – de-aș avea credință să mut și munții, iară dragoste nu am, nimica nu sunt”. Dar nu numai atâta. „De-aș împărți toată avuția mea, și nu numai atâta, de-aș da trupul meu să-l ardă, iar dragoste nu am, nici un folos nu-mi este.” Cât e de ușoară dragostea, de aceea a și scris Sfântul Apostol înainte, „și încă mai înaltă cale vă arăt vouă”. După ce a vorbit despre toate faptele cele bune pe care trebuie să le respecte creștinul, atunci a spus: „Și încă mai înaltă cale vă arăt vouă”. Vezi? Dragostea... Auzi ce lucruri dumnezeiești?... Vezi cât îi de ușoară mântuirea? Și uite cum o socotim noi că-i cea mai grea. Ne-am dedat ascultării ispititorului.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 24-25)