Cu un moment de bunătate nu se face primăvară veșnică

Într-o duminică, de cum s-a trezit, a fost pus în faţa unei mese copioase, încărcată cu cele mai alese bucate. În sfârșit, și-a spus el în gând, au înţeles și bunicii cine sunt eu și, de azi încolo, voi fi tratat ca atare! A doua zi însă, nimeni nu l-a servit cu nimic nici la dejun, nici la prânz, nici la cină. Băiatul a răbdat cât a răbdat, dar când s-a convins că nici în ziua următoare nimeni nu are de gând să-l hrănească, a intrat în panică.

Într-o școală a fost organizat un concurs pentru desemnarea celui mai bun elev. Învingător a ieșit un băiat din clasele primare. În acordurile fanfarei, i-a fost înmânată o medalie cu inscripţia corespunzătoare. Dar, fie că cei din jur l-au lăudat prea mult, fie că s-a contaminat de „boala stelelor”, lucrurile s-au schimbat din rău în mai rău. În loc să fie în continuare „cel mai bun”, eroul nostru s-a lăsat pe tânjală, a devenit leneș, obraznic, îngâmfat și egoist. Acum, întârzia la ore, nu se saluta cu colegii, reacţiona cu furie la observaţii. Dacă cineva încerca să-l dea la brazdă, sărea ca fript și se apăra:

– Cum îndrăznești? Nu știi că eu sunt cel mai bun elev din școală? Iată dovada! Și scotea din buzunar medalia care demonstra că este cel mai bun. Nici învăţătoarea, nici părinţii nu mai știau cum să-l readucă la normalitate. În vacanţa de vară, a fost trimis la bunici. Dar, oricât s-au străduit și ei să-l ajute, nepotul nu ţinea cont de bunăcuviință. Într-o duminică, de cum s-a trezit, a fost pus în faţa unei mese copioase, încărcată cu cele mai alese bucate. „În sfârșit, și-a spus el în gând, au înţeles și bunicii cine sunt eu și, de azi încolo, voi fi tratat ca atare!”.

A doua zi însă, nimeni nu l-a servit cu nimic nici la dejun, nici la prânz, nici la cină. Băiatul a răbdat cât a răbdat, dar când s-a convins că nici în ziua următoare nimeni nu are de gând să-l hrănească, a intrat în panică.

– Bunele, s-a interesat el agitat, nu ţi se pare că aș putea muri de foame?

– Vai de mine! Cum se poate!, l-a „jelit” bunicul. Oare nu te-am servit noi duminică cu cele mai alese bucate pe care le-am avut?

– Da, dar asta a fost alaltăieri, s-a tânguit nepotul, iar omul, ca să fie sănătos, trebuie să mănânce în fiecare zi!

– Ai dreptate, l-a asigurat bunicul surâzând. Același lucru se aplică și sufletului: după cum nu poţi mânca o dată pentru totdeauna, tot așa nu poţi fi bun o dată pentru totdeauna. Ca să fii bun cu adevărat, trebuie să fii așa în fiecare zi!

(Aurelian Silvestru, Copiii ceruluiEditura Doxologia, Iași, 2016, pp. 38-39)

De la același autor

Ultimele din categorie