Ca să ajungem la bucurie e nevoie să ne lepă­dăm de ştiinţa nefericirii, să renunţăm la „meşteşugul” prin care ne provocăm suferinţe nouă înşine şi unii altora. Pentru asta a venit Mântuitorul! De ce ne provocăm nefericire? Ca să trăim. Noi nu ştim să trăim fericiţi. Oamenii nu ştiu să trăiască în bucurie şi de aceea îşi provoacă necazuri. Aceasta este condiţia omului căzut şi aceasta este nefericirea.

(Monahia Siluana Vlad, Uimiri, rostiri, pecetluiri, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 21)