Vă puteţi mulţumi cu faptul că în suflet v-aţi împăcat cu ei şi că doriţi pace şi în comportament. Este mai bine să încetaţi a căuta împăcarea cu cuvântul şi cu fapta: astfel, toată mânia lor se va înteţi. Căutaţi ocazia de ale face un bine fără ştirea lor. Aflând după aceea despre el, se vor râszgândi imediat. Dar, când vă întâlniţi cu ei, păstraţi-vă pacea în inimă şi treceţi fără să-i abordaţi, doar rugându-vă petru ei.

(1000 de Întrebări şi răspunsuri despre viaţa duvovnicească, traducere din limba rusă: Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, Galaţi 2005, p. 51)