„Zis-a Ava Atanasie: De multe ori zic unii din voi: Unde sunt acum prigoanele și pãtimirile?. Acum, în loc de prigoanã și chinuri, te mustrã conștiința sã mori pentru pãcate, sã omori mãdularele cele de pe pãmânt, și, iatã, vei fi mucenic de a ta voie. Atunci se luptau cu împãrații și cu dregãtorii. Ai și tu, acum, ca potrivnic, pe diavol, împãratul pãcatului și dregãtori pe draci. Atunci aceia le puneau înaintea mucenicilor capiștea și jertfele și urâta închinãciune a diavolului celui mincinos. Cunoaște cu mintea ta cã sunt și astãzi capiști și jertfe și idoli mincinoși ai cugetului, în suflet: capiște, adicã, nesãțioasa lãcomie, și jertfe, îndulcitoarele pofte, iar idoli, duhul poftelor. Cã cel ce slujește desfrânãrilor și se îndeletnicește cu desfãtãri, acela s-a lepãdat de Hristos și idolului se închinã, cã are în sine, adicã, chipul Afroditei, urâta și trupeasca dulceațã. Iarãși, de se biruiește cineva de mânie și de iuțime, de nu-și va tãia sãlbãticia patimii acesteia, de Iisus s-a lepãdat și are întru sine dumnezeu pe Ares (zeul rãzboiului), cã se închinã mâniei, care este semn de turbare. Iar cel ce este iubitor de arginți și iubitor de dulceți și își închide îndurãrile sale fațã de fratele sãu și nu miluiește pe aproapele sãu, acela s-a lepãdat de Iisus și idolilor slujește, cã are întru sine pe idolul Hermes și se închinã fãpturii, mai mult decât Fãcãtorului, iar iubirea de arginți este rãdãcina tuturor rãutãților. Deci, de te vei înfrâna de acestea și de te vei pãzi de patimile cele sãlbatice, ai cãlcat idolii și te-ai lepãdat de credința cea rea și te faci mucenic, mãrturisind credința cea bunã. Dumnezeului nostru slavã, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”

(Mântuirea în lume, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rãdãuților Suceava, p. 21-22)