„De păcătuit poţi să păcătuieşti şi singur, dar de mântuit nu te mântuieşti singur”

Sigur, te poţi ruga şi în tren, dacă închizi ochii şi dacă ceilalţi tac sau dorm. Dar în restul vieţii nu-i bine să te izolezi, pentru că omul singur este foarte aproape de omul rău, şi, mai cu seamă, nu este bine să te izolezi de oamenii buni. 

Este bine să ne izolăm de cei din jur nu numai în timpul rugăciunilor, ci şi în viaţa obişnuită?

Nu. În timpul rugăciunii e permis, pentru a avea un mediu propice pentru concentrare. Rugăciunea presupune neapărat concentrare, iar concentrarea nu este o treabă simplă. Vă spun din experienţă personală: chiar după ani îndelungaţi mintea omului este foarte lucrătoare şi, în timpul rugăciunii, vin deseori gânduri care sunt străine de rugăciune. Rugăciunea presupune o mare putere de concentrare, iar concentrarea nu se poate obţine în preajma altora şi, cu atât mai puţin, în aglomeraţie.

Sigur, te poţi ruga şi în tren, dacă închizi ochii şi dacă ceilalţi tac sau dorm. Dar în restul vieţii nu-i bine să te izolezi, pentru că omul singur este foarte aproape de omul rău, şi, mai cu seamă, nu este bine să te izolezi de oamenii buni. Dacă poţi, izolează-te de oamenii răi, dar nici de ei, căci s-ar putea să faci ceva bun pentru ei.

Omul este o fiinţă socială, sociabilă, iar Biserica este comunitară prin excelenţă. În măsura în care eşti un membru al Bisericii eşti comunitar şi trebuie să trăieşti în comuniune cu alţii, pentru că, altfel, de păcătuit poţi să păcătuieşti şi singur, dar de mântuit nu te mântuieşti singur, ci numai împreună cu alţii şi numai cu ajutorul altora.

(Mitropolitul Bartolomeu Anania, Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieţii, Editura Doxologia, 2013, pp. 66-67)

De la același autor

Ultimele din categorie