„De păcătuit poți să păcătuiești și singur, dar de mântuit nu te mântuiești singur”

Sigur, te poți ruga și în tren, dacă închizi ochii și dacă ceilalți tac sau dorm. Dar în restul vieții nu-i bine să te izolezi, pentru că omul singur este foarte aproape de omul rău, și, mai cu seamă, nu este bine să te izolezi de oamenii buni.

Este bine să ne izolăm de cei din jur nu numai în timpul rugăciunilor, ci și în viața obișnuită?

Nu. În timpul rugăciunii e permis, pentru a avea un mediu propice pentru concentrare. Rugăciunea presupune neapărat concentrare, iar concentrarea nu este o treabă simplă. Vă spun din experiență personală: chiar după ani îndelungați mintea omului este foarte lucrătoare și, în timpul rugăciunii, vin deseori gânduri care sunt străine de rugăciune. Rugăciunea presupune o mare putere de concentrare, iar concentrarea nu se poate obține în preajma altora și, cu atât mai puțin, în aglomerație.

Sigur, te poți ruga și în tren, dacă închizi ochii și dacă ceilalți tac sau dorm. Dar în restul vieții nu-i bine să te izolezi, pentru că omul singur este foarte aproape de omul rău, și, mai cu seamă, nu este bine să te izolezi de oamenii buni. Dacă poți, izolează-te de oamenii răi, dar nici de ei, căci s-ar putea să faci ceva bun pentru ei.

Omul este o ființă socială, sociabilă, iar Biserica este comunitară prin excelență. În măsura în care ești un membru al Bisericii ești comunitar și trebuie să trăiești în comuniune cu alții, pentru că, altfel, de păcătuit poți să păcătuiești și singur, dar de mântuit nu te mântuiești singur, ci numai împreună cu alții și numai cu ajutorul altora.

(Mitropolitul Bartolomeu AnaniaRugăciunea, izvor de putere în încercările vieții, Editura Doxologia, 2013, pp. 66-67)

De la același autor

Ultimele din categorie