- Viaţa duhovnicească a preotului liturghisitor îşi pune amprenta asupra deschiderii credincioşilor de a primi Sfânta Împărtăşanie?

- Duhovnicul joacă un rol de cer pe pământ. La el trebuie mers ca să primeşti tot ce ţi-a dat Dumnezeu pentru a ajunge la Dumnezeu. Şi acesta este foarte accesibil. Nu e înger. E cu haine ca tine, cu ochi ca tine, cu nume ca tine, cu părinţi, cu naşi. Dar are puterea aceasta de a te dezlega, de a te ierta, de a te convinge. Dacă nu, şi nu, şi nu, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş, zice Mântuitorul. Aceea-i altceva. Sigur că îşi pune amprenta.

Eu văd ca duhovnic. Vin foarte mulţi şi, dacă nu-i ajuţi puţin… „Ei, ce-ai mai făcut?” „Păi, n-am făcut nimic, Părinte”. „Păi, de ce-ai venit la mine?” „Păi, să vedeţi…” Şi atunci îmi dau seama şi trebuie să încep cu întrebări. Acesta-i un moment mare. Nu-i un simplu dialog. E o discuţie în faţa lui Dumnezeu. Mă împrietenesc cu el ca să-l fac să spună tot. Că sunt păcate ascunse, grele de tot. Şi atunci zice: „De-aia am venit eu la dumneavoastră…”.

Dragul meu, este o satisfacţie. E o oboseală, căci nu e vorba de unu-doi, e vorba de mii de inşi.

- Cuvântul „euharistie” înseamnă mulţumire. Cum se ajunge la această mulţumire?

- În discuţia noastră s-a vorbit, cred, de mulţumirea aceasta, pentru că spun: această sfântă fiinţă omenească are putinţa de a discerne Marele Adevăr, marile lucruri şi simte că este în slujba lui Dumnezeu. Mai ales duhovnicul. Cum le spun şi eu: „Măi, vom fi la Judecată împreună. Să nu ascunzi ceva, să nu faci ceva”. Nu se teme de Dumnezeu, se teme de tine că i-ai spus acuma să nu facă cutare lucru, că vei fi de faţă la Judecată. Sigur că are o mare influenţă asupra lor şi o mare putere de a pricepe dacă este sincer sau nu.

(Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  pp. 62-63)