duhovnic

Moaştele Cuvioasei Teodora de la Sihla ‒ în peşteră, spre închinare, peste 100 de ani

Vestea despre viaţa şi mutarea Sfintei Teodora de la Sihla s-a răspândit repede în toate mănăstirile şi satele din Moldova şi chiar dincolo de hotarele ei. De aceea alergau la moaştele ei din peşteră călugări şi credincioşi de prin sate şi mai ales cei bolnavi, şi se vindecau de suferinţă. Căci trupul ei preamărit cu neputrezirea era izvorâtor de bună mireasmă şi făcea minuni. Unii sărutau sfintele ei moaşte, alţii îşi atingeau bolnavii de sicriu, iar alţii se spălau cu apă din fântâna ei şi primeau ajutor şi mângâiere.

„Dacă nu cunoşti bine voia lui Dumnezeu, caută-ţi un duhovnic bun!”

Un duhovnic potrivit pentru tine te poate ajuta să cunoști voia lui Dumnezeu.

Chiar dacă nu avem un duhovnic iscusit, de ne vom ruga, vom afla adevărul

Dacă avem o mare nelămurire în viaţă, nu ştim ce să facem, nu avem pe cine să întrebăm, atunci trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu din toată inima noastră şi să zicem: „Doamne pune cuvânt în gura duhovnicului meu pentru a-mi spune ce să fac”. 

Monahul Damian Guţea – despre nevoinţele duhovnicilor din viaţa sa

Din mâncare multă şi vin se îngroaşă mintea, se moleşeşte trupul, vine somnul, se trezesc patimile, iar omul se răceşte în credinţă şi se depărtează de Dumnezeu. Iar dacă posteşti, atunci mintea este uşoară; somnul, mai puţin; rugăciunea, curată; şi gândurile trupeşti se risipesc. 
Postim nu după cum ne este voia, ci cu binecuvântarea și sfatul unui părinte duhovnic.
___   Pr. Prof. Philip LeMasters

Hristos – Soare pe cerul sufletului nostru

Sfinţii, luminaţi de Duhul Sfânt, erau mai înţelepţi decât şerpii demonici, fiindcă presimţeau şi sfărâmau toate cursele diavolului, dar erau mai blânzi decât porumbeii, fiindcă se dădeau învinşi în faţa oamenilor, iubeau pe vrăjmaşii lor, nu se mâniau şi nu-i urau.

Viaţa duhovnicească din Mănăstirea Neamţ sub stăreţia Sfântului Paisie

„Prin chilii unii scriau cărţi, alţii împleteau, alţii torceau lână, alţii coseau camilafce şi potcapuri, făceau metanii, ţeseau stofe pentru rase şi mantii, făceau cruci şi linguri sau se ocupau cu alte lucruri manuale. Toţi erau sub supravegherea duhovnicilor, la care-şi mărturiseau păcatele şi gândurile de două ori pe zi: dimineaţa spuneau pe cele făcute noaptea, iar seara pe cele făcute ziua. Fără binecuvântarea duhovnicului, nimeni nu îndrăznea să facă ceva, nici măcar să mănânce un fruct.”

Arhimandritul Sava Cimpoca – duhovnicul milostiv al tuturor celor cu boli contagioase

În timpul războiului trecut, la spitalul din Ploieşti erau mulţi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtăşiţi şi nu avea cine să-i îngroape. Atunci părintele Sava a zis către stareţul Mănăstirii Ghighiu: „Dacă îmi daţi voie, mă duc să împărtăşesc bolnavii. Eu nu mă tem că mă voi îmbolnăvi”.

Pentru Protosinghelul Iosif Rusu, Biserica era Însuşi Dumnezeu

Îndată ce auzea toaca sau clopotul, părintele Iosif zicea către ucenica sa: „Achilino, mamă, hai la Dumnezeu! Ne cheamă clopotul. Aceasta este calea mântuirii. Aceasta este calea către Împărăţia Cerurilor. Eu aş vrea să fie biserica cât mai departe, ca să mă ostenesc mai mult, că îngerii lui Dumnezeu ne numără paşii spre biserică”. 

Protosinghelul Ioachim Spătaru – jumătate de secol de duhovnicie

Chilia lui din lavra mănăstirii era un adevărat paraclis şi casă de oaspeţi pentru credincioşi. Căci era cunoscut şi căutat de multă lume de la munte şi de la şes, din Bucovina şi din Ţara de Jos. Toţi ştiau bunătatea bătrânului, se foloseau de cuvintele lui şi băteau cu încredere în uşa chiliei sale.

Pagini