Grijă să nu ne smintim

Cuvinte duhovnicești

Grijă să nu ne smintim

    • Grijă să nu ne smintim
      Grijă să nu ne smintim

      Grijă să nu ne smintim

Vezi pe avva Arsenie acesta? Când a fost în lume era părinte al împăraților și mii de slugi cu brâuri de aur încinși și toți cu brățări și cu haine de mătase îmbrăcați stăteau înaintea lui și așternuturi scumpe erau sub dânsul. Iar tu, cioban fiind, nu ai avut în lume odihna pe care o ai acum.

Se spunea pentru avva Arsenie, ca bolnavindu-se odată la Schetia, s-a dus preotul și l-a adus la biserică și l-a pus pe așternut cu o pernă mică la capul lui. Și iată un bătrân venind să-l cerceteze pe el și văzându-l pe așternut și pernă sub capul lui s-a smintit zicând: acesta este avva Arsenie? Și pe acestea este culcat? Și luându-l pe el preotul îndeosebi, i-a zis lui: ce lucru ai avut la satul tău, iar el a zis: cioban am fost. Cum dar - a zis el - petreceai viața ta? Iar el a zis: cu multă osteneală petreceam. Și i-a zis lui iarăși: dar acum cum petreci la chilie? Iar el a zis: mai mult mă odihnesc. Și atunci i-a zis lui: vezi pe avva Arsenie acesta? Când a fost în lume era părinte (învățător, educator al copiilor împăratului Teodosie I, Onorie și Arcadie) al împăraților și mii de slugi cu brâuri de aur încinși și toți cu brățări și cu haine de mătase îmbrăcați stăteau înaintea lui și așternuturi scumpe erau sub dânsul. Iar tu, cioban fiind, nu ai avut în lume odihna pe care o ai acum. Însă acesta n-are aici desfătarea pe care a avut-o în lume. Iată, dar, tu te odihnești, iar acesta se trudește. Iar el auzind acestea, s-a umilit și a pus metanie zicând: iartă-mă, avvo, că am greșit. Într-adevăr, aceasta este calea cea adevărată, că acesta a venit la smerenie, iar eu la odihnă. Și folosindu-se bătrânul, s-a dus.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 21)

Citește despre: