Nu fi lăudăros şi nu iubi pe bogaţi, dar nici nu îi urî, doar să nu ai de-a face cu ei, mai ales cu cei nemilostivi, iubitori de câştig spurcat şi zgârciţi.

Să ne omorâm toate mădularele cele de pe pământ, să afierosim totul lui Dumnezeu şi să ne facem cu totul ardere de tot înţelegătoare lui Dumnezeu.

Precum focul în apă, aşa şi gândul spurcat nu poate fi în inima dreaptă, căci orice iubitor de Dumnezeu, iubitor de dreptate şi iubitor de osteneală întru fapte bune intră în părtăşie cu Dumnezeu, şi diavolul nu are intrare în el.

Sămânţa nu creşte fără apă şi pământ, iar omul nu se mântuieşte fără ostenelile cele de bunăvoie.

Precum ploaia nu poate cădea acolo unde nu sunt nori, nici omul nu poate să placă lui Dumnezeu şi să se mântuiască fără conştiinţă curată şi fapte bune.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 150-151)