Dacă acul ceasornicului este în neregulă, atunci toate piesele lui umblă în neorânduială sau chiar stau pe loc. Tot astfel şi inima omului, fiindcă mădularul cel mai gingaş şi care are legătură cu toate organele dinăuntru ale omului, de va fi tulburată şi răzvrătită, va tulbura şi va îmbolnăvi toate organele  cele dinăuntru prin neorânduiala ei. Mintea omului se mai aseamănă cu cârma corăbiei. Dacă aceasta din urmă, nemaiavând cârmă, se abate din cale, tot astfel şi mintea omului, care este în legătură cu inima, fiind tulburată, toate organele cele dinăuntru şi din afară le tulbură şi le face răzvrătite de la calea cea dreaptă. De aceea, cei iscusiţi în nevăzutul război al minţii şi al inimii se silesc cu toată puterea să-şi împace inima, de câte ori simt că se tulbură înăuntrul lor. Dumnezeieştii Părinţi ai Bisericii dreptmăritoare ne învaţă că numai atunci ne vom putea ruga bine când vom şti să lucrăm în linişte şi să ne păzim inima netulburată şi în pace. Când vom face un lucru, să-l facem în pace, fără silă şi cu linişte, iar toată străduinţa noastră în viaţa aceasta să fie pentru a ne împăca inima şi a nu o lăsa să ne tulbure.

Câştigând această pace, vom face toate lucrurile noastre cu linişte, cu blândeţe, după cum ne învaţă Sfânta Scriptură, zicând: Fiule, cu blândeţe săvârşeşte-ţi lucrurile tale (Isus Sirah 3, 17), ca să te învredniceşti fericirii celor blânzi, că aceia vor moşteni pământul (Matei 5, 5). Sfântul Nicodim Aghioritul, marele dascăl al liniştii şi al rugăciunii tainice, ne arată că avem mare nevoie de pacea sufletului, zicând: „întâi de toate să ai, frate, pace şi sfială la cele cinci simţuri. Să nu vezi, să nu auzi, să nu mişti mâinile tale sau să umbli tulburat, ci paşnic şi cu bună rânduială. Când te vei obişnui să păzeşti această pace în mişcările din afară, uşor şi fără sforţări vei ajunge să linişteşti şi să împaci şi pe cele dinăuntru, căci, după Sfinţii Părinţi, omul cel dinăuntru se întocmeşte cu cel din afară” (Războiul nevăzut, cap. 4).

Trebuie să ne sârguim pentru a fi cu toţi oamenii în pace atât cât depinde de noi, după cuvântul marelui Apostol Pavel care zice: Pe cât atârnă de voi, trăiţi cu toţi oamenii în pace (Romani 12, 28). Dacă vom păzi conştiinţa noastră să nu ne acuze de ceva, ci să rămână liniştită în Dumnezeu şi, îndeosebi, să nu ne pârască pe noi că am neglijat vreo poruncă a lui Dumnezeu, această păzire a conştiinţei va naşte în noi pacea inimii, deoarece, după învăţătura Sfântului Duh, Pacea este multă celor ce iubesc Legea Ta şi nu le este lor sminteală (Psalm 118, 165). În vreme de mare tulburare, care ne vine nouă fie din afară, fie dinăuntru, cel mai bun mijloc pentru a ne linişti inima este să alergăm la rugăciune şi la citirea dumnezeieştilor Scripturi, căci aceste două fapte bune pot să adune mintea şi să ne liniştească inima (Sfântul Isaac Sirul).

(Arhim. Cleopa Ilie, Urcuș spre Înviere, Editura Trinitas, Iași, 2007, p. 213)