– Gheronda, atunci când am mereu căderi în ne­voința mea, mă cuprinde mâhnirea.

– Să cânți: „Pentru toți care scapă cu credință...” și: „Tuturor scârbiților bucurie...” . Să-ți iei rânduiala asta ca un canon, iar Maica Domnului te va ajuta. Maica Domnului nu ne lasă, ci ne poartă în spate, numai noi să vrem aceasta și să nu dăm din picioare, ca și copiii cei neastâmpărați.

– Gheronda, aș vrea ca Maica Domnului să mă țină și pe mine în brațele ei așa cum Îl ține pe Hristos.

– Pe tine nu te-a ținut niciodată? Nu te-ai simțit niciodată ca un prunc în brațele ei? Eu mă simt ca un copilaș lângă ea. O simt ca pe Mama mea. De multe ori merg si mă lipesc de icoana ei și spun: „Acum, Maica Domnului, voi suge puțin Har”. Mă simt ca un prunc fară griji, care suge în brațele mamei lui și simte marea ei dragoste și nespusa ei afecțiune. Și astfel mă hrănesc cu Har.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, pp. 85-86)